Balcic, un rai pe pamant - Nadeja Stirbey si Orasul Alb

La fiecare 5 minute ne oprim cu o puternica sguduitura, ca nu cumva sa uitam ca ne aflam intra€™un tren de mica viteza. Si asa toata noaptea pana a doua zi la amiaza, cand ajungem la Bazargic. Un cuib saracacios acest oras. Bordee tataresti, cu aspect de grajduri, iar alaturi case moderne, oribile. Un salcam imprastie plin de mila un covor de petale albe peste strada darapanata. Cateva turbane rosii, turcoaice cu voal negru si pantaloni largi si pestriti, si doua minarete cari isi inalta cu noblete silueta lor, din acest petec pustiu, aduc oarecare poezie localitatii. Urmeaza un drum fara sfarsit, campii in dreapta, campii in stanga, automobilul alearga vertiginos, vantul se sbate peste captele noastre si dupa un ceas de calatorie monotona, deodata, se infatiseaza ochilor nostri, in fata unui imens golfa€¦ marea. (...)
O OAZA GINGASE. Scoboram, nu fara a fi ametiti, si trecem dupa o poarta rotunda, ferecata, impodobita cu mii de trandafiri, intra€™oa€¦ oaza. Contrastul ce izbeste ochii este atat de brusc, atat de neasteptat, atat de tulburator, incat am impresia a fi jucaria unui vis. (...) Printre plopii de argint se inalta cladirea crescuta din flori. In departari privesti primul etaj, cu ferestrele sale joase si largi, sub un acoperamant de tigla rosie. Interiorul rotund si plin de aer iti aminteste babordul unei galere. Intrarea, scara, fiecare particica a camereia€¦ incantator. Tablouri si covoare frumoase, stofe sclipitoare, buchete de flori si colturi desmierdande. (...) Ma razim plina de entuziasm la fereastra. Peste o inchegare de terase impodobite si raulete inflorite, marea respira din adancul ei albastru. (...) La dreapta, chiar deasupra marii, se zareste frumoasa casa a Reginei. Un minaret plapand incoroneaza cladiea turceasca ce se imbina asa dragalas cu peisagiul. O oaza gingase, un copac incovoiat formeaza primul plan. (...)
Abia patru ani se implinesc de cand Regina a descoperit acest golf dragalas. Multa piatra, pamant prost, ruinele unei mori vechi, aceasta era tot ce a gasit acolo. Dar toiagul fermecat care i-a inlesnit sa aduca la viata (...), cu pasiune, gust si dragoste, aceasta gradina fermecata, a fost apa care tasnea din tote partile in mase cristaline. (...)
MANA UNEI REGINE. Interiorul casei este incantator si se compune numai dintr-o sufragerie plina de farmec, iar deasupra dormitorul Majestatii Sale.
Acesta e greu de descris si nu pot sa redau decat un instantaneu al impresiunilor mele. Aer, lumina. Prin ferestre largi, valuri agitate. Divanuri desmirdande peste cari se leagana candele vechi de argint, tablouri alese (...).
Mana unei Regine, mana unei fiinte bune iubitoare de frumos, adoratoare a naturei, se reflecteaza din toate, afara si inauntru. (...) Toate semintele pe care ea le-a ingropat in scoarta adusa cu truda au incoltit cu recunostinta, tasnind in haine pretioase, ca sa multumeasca frumoasei lor stapane, sa-i aduca omagiile lor, sa o sarbatoreasca, sa incante ochiul ei vigilent, ca cel mai supus dintre popoare; ele daruiesc stapanei lor gratioase intreaga lor viata de mireseme si sunt fericite sa-i astearna la picoare, murind, bogatia lor de verdeata.
Aceasta gradina din basme, cu cantecul de leagan al apelor, in cari palurile isi deapana lent motivul lor dulce, in care fiecare adiere a vantului stoarce comori de mireseme din milioane de potire, este o bucurie nesecata, mereu noua, un balsam pentru atatea rani, o mangaiere de raze peste umbrele sufletului, o rasplata sincera pentru o dragoste daruita fara preget. (din Ilustratiunea Romana,
nr. din 17 iulie 1930)