Multi dintre bucuresteni se trezesc dimineata pentru a merge la serviciu. O parte dintre ei
isi incepe ziua cu bere-n dinti la terasele de
cartier. Altii asteapta
caderea serii pentru
a se intalni cu amicii
la un pahar de vorba.

In Bucuresti, fiecare cartier are barurile lui cu clienti fideli. Unele arata mai bine, altele mai rau. In unele vin oameni cu bun-simt, in altele vin oameni slobozi la gura. La bautura omul spune multe si face si mai multe. Cel mai bine e sa te uiti de doua ori la cei de langa tine inainte de a te aseza la o masa intr-un astfel de loc.
Cartierul Berceni poarta un titlu prea crud. Bisnitarii care isi desfasoara aici afacerile l-au transformat intr-unul periculos. Cobori din metrou si esti lovit de mirosul de mititei. Daca nu esti din zona ramai uimit si adulmeci mirosul. Este de necrezut, ti-e foame sau inca nu te-ai trezit din vis. Urci pe banda rulanta si descoperi ca nu te-ai inselat. Fumul gros de la un gratar de mici aproape ca te ineaca. Faci slalom printre speculantii care te roaga sa le testezi cele mai moderne celulare, ""nu scumpe, ieftine, tata"", si te indrepti spre chioscul unde se pregatesc si se pun spre vanzare mititeii. Tanti care este de serviciu astazi nu are chef de vorba. Ii cer doi mici mai prajiti. Terasa, delimitata de trotuar printr-un gard de fier, este deja populata. Si este doar 9 dimineata. La mesele galbene, branduite cu berea microbista, sunt asezati cate doi-trei oameni. Doi insi, imbracati in salopete prafuite, stau la una din mesele asezate langa trotuar si rad prosteste de trecatori. O masa libera! Imi las cartonul cu mici si merg la bar. Oferta e saracacioasa, o marca de bere te indeamna la ""Noroc"" (1,5 lei sticla), alta la fotbal (2,2 lei sticla), iar pentru cei pretentiosi exista ""Stela"", la 4,5 lei noi. Plictiseala... Maneaua nu canta, oamenii nu sunt cu chef de viata. Sunt in asteptarea ""ceva""-ului. Si-l tot asteapta, iar in lunga asteptare mai dau o sticla de bere pe gat. La mai mare!
CE DE LUME. Si pentru ca plictiseala nu-i de mine, parasesc terasa si intru in bodega. Mult mai liber ca afara. O minoritara cu trei randuri de fuste si cu parul lins pe spate trece de la o masa la alta cu o punga. Scoate din ea un pantof si il tranteste in poala unui mustacios: ""Ia bre si pune mana, e din piele!"", ""piele de ce?"", o intreaba razand barbatul. Si tiganca se pune pe un mascarit mai mult in scarba decat in serios. Isi ia marfa si vine la pustii de langa mine. Nu ii intereseaza, dar ce sa faci, te pui cu femeia? Ii asculta povestea si apoi spun ca nu au bani. Baietii sunt intr-a XII-a la un liceu din Capitala. Stau in Popesti Leordeni si, cum le e greu sa ajunga la prima ora de curs, fac un popas si beau o bere. Ametiti de lichidul aramiu, pun la cale tactici de ""exterminare"" a profei de fizica. Cum nimeni nu a fost interesat de marfa, ""afacerista"" pleaca. Barbatul care sta la aceeasi masa cu mine se incrunta si imi intinde mana. Se prezenta. Nu inteleg nimic, il rog sa repete. Il cheama Mircea si e deja ""afumat"". Ma intreaba daca il stiu pe Gicu sau daca sunt baiatul nu stiu cui. Evident ca nu ii cunosteam si ""amicul"" avea nevoie de cineva care sa ii tina de urat. E suparat pe lumea care il inconjoara: ""Aia care a iesit pe poarta (n.r. - speculanta) a pus doua matahale sa ma bata. Mi-au luat ceasul de la mana..."". Il intreb de ce au casunat pe el. Da din umeri a nestiinta. Nici nu mai stie cu ce se ocupa. Ar avea o concubina care munceste si pentru el, ca e chiria prea mare, ca e zona periculoasa si ca nu are si el un tovaras de pahar. Ii place sa bea, cum de, asa mai uita de suferintele lui. Dintr-o data se ridica si isi incepe mersul pe sarma spre iesire.

PARANGHELIE. Terasa restaurant TC se afla intr-un chef continuu. Berea blonda sau neagra este consumata cu nesat