Traieste si respira prin tablourile sale. Considera ca menirea lui este de a aduce lumii un plus de frumusete si de ratiune. Anul acesta a realizat o expozitie personala, doua picturi murale la Academia de Studii Economice din Bucuresti si romanul ""Democratie in oglinzi"". Pictorul Sabin Balasa implineste maine 74 de ani. ""Artistul face o singura opera toata viata""
""Modul meu de viata, trudnic, pasional, obsesiv, misionar pentru lumea careia ma adresez, nu-mi permite sa tin evidenta timpului conventional - zile, luni, sarbatori etc. Toate astea le aflu de la sotia mea Melania. Imi onorez prietenii fara a-mi deranja ziua de munca. A intrerupe lucrul, ar fi ca si cum mi-as opri respiratia. Tot timpul creez, chiar si noaptea, cand visez... Sunt atemporal; nu tin seama de ani si nu am alt plan decat acela de a ma depasi in permanenta si de a aduce lumii un plus de frumusete si de ratiune. Arta este un mesaj particular adresat colectivitatii umane. In functie de mesaj si de felul in care este receptat, lumea te apreciaza sau nu. Daca mesajul tau exprima dragoste, lumea iti raspunde cu dragoste. Leonardo da Vinci spunea: «Fii atent, artistule, fiindca intreg caracterul tau se reflecta in imaginile pe care le creezi». Muza? Viata, misterioasa si miraculoasa viata. Locuiesc in abis si pictez ceea ce vad cu mintea; pentru mine arta este o viziune, un act de generozitate, un exercitiu suprem al libertatii proprii, o mare capacitate de a iubi. Temele mele sunt cele pe care mi le ofera natura cu spectacolul ei infinit, frumusetea femeii, a arborilor, a frunzelor si a florilor, a stancilor si a energiilor care le dinamizeaza, toate acestea reliefand sentimentele, fiindca arta este redarea unor ganduri si sentimente umane. «Cata vreme suntem vii, suntem si tineri», asa imi place mie sa spun. Cata vreme suntem ocupati, nu avem timp sa imbatranim. Prima mea lucrare, am mai spus-o, am facut-o cand abia nu mai mergeam de-a busilea. A fost o «murala» executata cu carbune din soba pe peretele de sub pat, in care erau Muma Padurii, Ileana Cosanzeana si o lampa aprinsa undeva printre stele. Primul cumparator al unei lucrari facute de mine a fost un militian de la o sectie, pe langa Gara de Nord. Veneam cu lucrarea de la o sedinta cu respinsii la expozitie, unde fusesem aspru criticat. Ploua si mergeam pe mijlocul strazii. M-au saltat si dus la sectie sub invinuirea ca am furat un tablou de la Muzeul de Arta, asa credeau ei. Militianul de acolo mi-a spus: «Deseneaza-ma pe mine!». L-am desenat si s-a convins ca lucrarea o pictasem eu. A cumparat-o fara sa-i cer, din proprie initiativa. Mi-a dat ceva bani, e drept ca mai putin decat ma costase rama. Mandru de prima mea vanzare, m-am dus si am mancat un iaurt la gara. Modelele principale care mi-au orientat viata au fost tatal meu, Ioan Balasa, si unchiul meu, Dumitru Balasa, ambii cunoscuti ca oameni de cultura si creatori; desi au facut ani grei in puscariile comuniste, nu s-au vaitat si nu au cerut recompense. Apoi am avut mari modele in cultura universala, pictori, poeti si filozofi, ale caror opere nemuritoare m-au ajutat sa le creez pe ale mele. De la ei am invatat ca Arta adevarata este Universala si Atemporala, valabila oriunde si oricand. Arta nu se inventeaza, ci se continua. Toate generatiile, ca sa inainteze, au nevoie de trepte culturale durabile, ascendente. Eu ma simt implinit si ma mai implinesc inca. Cei doi baieti ai mei, Matei si Tudor, au fost si sunt marea bucurie a vietii mele. Pentru mine, pe primul plan este viata, si apoi arta.""