Strategia de descentralizare a invatamantului preuniversitar, aprobata prin Memorandum in Sedinta de Guvern din 20 decembrie 2005, reprezinta o initiativa a Ministerului Educatiei si Cercetarii (MEdC) care urmareste realizarea procesului de transfer de decizie, de responsabilitate si resurse cu privire la organizarea, adiministrarea si finantarea activitatilor unitatilor de invatamant, de la nivel central la nivelul scolilor, pana in anul 2010. Conform acestui document, descentralizarea reprezinta transferul de autoritate, responsabilitate si resurse in privinta luarii deciziilor si a managementului general si financiar catre unitatile de invatamant si comunitatea locala, prin intermediul unor actiuni precum: redistribuirea responsabilitatilor, a autoritatii decizionale si a raspunderii publice pentru functii educationale specifice, de la nivel central catre nivelul local; participarea factorilor non-administrativi, a reprezentantilor societatii civile, la procesul de luare a deciziilor (parinti, organizatii non guvernamentale, mediul de afaceri, asociatii profesionale, parteneri sociali etc.); transferul competentelor decizionale de la nivelurile centrale catre cele locale si/ sau organizationale, pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului public de educatie.
Analizand cadrul legislativ romanesc anterior elaborarii acestei strategii, vom observa ca un prim pas in acest sens a fost facut in perioada 1997-2004. In vedera modernizarii invatamantului preuniversitar si al compatibilizarii acestuia cu sistemele de invatamant europene, un set de acte normative a fost elaborat si adoptat. Acestea sustineau transferul partial de la nivel central la cel al unitatilor de invatamant si al consiliilor locale, a unor responsabilitati si atributii cu privire la continutul si structura procesului de invatamant, la reteaua scolara, la finantarea si administrarea unitatilor de invatamant si la politicile in domeniul resurselor umane. Monitorizand la nivel central aplicarea acestor masuri administrative, unele probleme care au aparut au constituit un punct de plecare pentru specialistii care au elaborat noua Strategie privind descentralizarea invatamantului preuniversitar. Conform noii strategii, in ceea ce priveste dimensiunea fluxurilor de elevi si a retelei scolare, s-a ajuns la concluzia ca va fi de un real folos ca pe viitor, in documentele oficiale, sa fie precizate mai clar atributiile autoritatilor publice locale la deciziile cu privire la infiintarea, reorganizarea, restructurarea si desfiintarea unitatilor de invatamant, MEdC urmand sa isi asume responsabilitatile cu privire la autorizarea si acreditarea functionarii acestora pe baza de standarde si indicatori stabiliti prin lege, precum si evaluarea calitatii educatiei.
O alta dimensiune abordata in cadrul Strategiei de Descentralizare este cea vizand conducerea si administrarea scolilor. In conformitate cu actualul cadru legislativ, patrimoniul scolilor – terenurile si cladirile – apartine domeniului public si este in administrarea consiliilor locale/ judetene in a caror raza teritoriala isi desfasoara activitatea. Prin bugetele locale se asigura finantarea scolilor. In structura consiliilor de administratie al scolilor ponderea covarsitoare o au cadrele didactice si salariati ai acestora – contabili, secretar sefi etc., comunitatea locala fiind simbolic prezenta printr-un reprezentant al comitetului de parinti si unul al unui agent economic. Sarcina de numire a directorului unitatii de invatamant este un atribut exclusiv al Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) si/ sau al MEdC. Legile nr.354/2004, respectiv 349/2004, de modificare si completare a Legii Invatamantului nr. 84/1995 si Statutului Personalului Didactic au adus modificari importante in modul de alegere si in structura consiliului de administratie al scolii. Conform acestor legi, in proportie de 40-50% membri ai Consiliului de Administratie sunt reprezentanti ai consiliului local, ai Primariei, ai parintilor si ai agentilor economici. Selectarea si numirea directorului de scoala se face cu avizul consiliului de administratie a scolii si al consiliului local. Toate aceste masuri se intentioneaza a fi puse in practica intr-un orizont cat mai apropiat de timp.
Toate aceste reglementari legislative, impreuna cu masurile propuse prin intermediul noii strategii, presupun dezvoltarea unor avantaje ale caror rezultate sunt asteptate intr-o perioada medie (3 ani), respectiv lunga (5 ani) de timp, pentru a putea fi cuantificabile si pentru a reprezenta cu adevarat implementarea reala a unor masuri in directia descentralizarii invatamantului preuniversitar. Dintre aceste avantaje mentionam: democratizarea sistemului educational prin consultarea/ implicarea comunitatilor si a celorlalti beneficiari – parinti, elevi, patronate, sindicate, autoritati publice locale, sectorul non-profit, asociatiile profesionale – in luarea deciziilor; asigurarea transparentei in luarea deciziilor si in gestionarea fondurilor publice destinate educatiei prin: asigurarea accesului public la datele privind bugetele unitatilor de invatamant, statisticile privind rezultatele elevilor, deciziile consiliilor de administratie a scolilor, rapoartele periodice ale scolilor; cresterea relevantei ofertei de servicii educationale pentru toate categoriile de copii si elevi, prin asigurarea unei mai bune corelari cu nevoile locale, cu diversele probleme ale comunitatii, cu nevoile si interesele individuale ale elevilor.
Pana in prezent, aceasta strategie a fost pilotata, implementata experimental, in cateva judete din tara, respectiv in 50 de unitati de invatamat. In raportul echipelor de evaluare pentru selectia scolilor pilot din proiectul „Managementul administrativ si financiar al scolii intr-un mediu descentralizat" – judetele Dolj, Harghita si Iasi, de catre reprezentanti ai diverselor Directii din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii, in perioada martie-aprilie 2006, sunt semnalate unele disfunctii in implementarea noii strategii, si anume: tematici elaborate formal cu activitati nespecifice; reuniuni si intruniri formale, generate de solicitari externe, nefocalizate pe problemele reale ale scolii; neprezentarea la sedinte a reprezentantilor Consiliului local si al Primariei; neconcordanta intre programul de activitati si ordinea de zi a sedintelor consiliului; nominalizarea de catre Primarii sau Consilii locale a unor reprezentanti care nu pot sa participe la reuniunile Consiliului de administratie al scolii intrucat sunt parlamentari, au activitati in alte localitati, ori pleaca frecvent in strainatate pentru perioade indelungate.
Alte probleme au fost deja mentionate de profesori, referitor la administrarea fondurilor alocate educatiei de la nivel central, probleme semnalate pe forumul de discutii deschis pe website-ul MEdC. Dintre acestea enumeram unele mai importante si mai des mentionate: primarul nu este de coloratura politica identica cu cea a Aliantei aflate la guvernare si nu primeste fonduri suficiente pentru educatiei, sau le primeste cu intarziere; reprezentantii autoritatii locale sunt alesi conform unor criterii preferentiale, manifestandu-se din plin „fenomenul baronilor locali". Interesant de precizat este cazul adus in discutie de catre un profesor care nu si-a dat numele si care a ridicat problema expertizei realizate in urma unui proces de reparatii capitale la o scoala din localitate. El precizeaza ca dupa prima ploaie aceasta scoala recent renovata a fost inundata, necesitand astfel o alta reparatie. Solutia adoptata la nivelul Consiliului local nu a fost cea de a trage la raspundere firma care a angajat anterior serviciul reparatiei capitale, ci de a apela din nou, la firme locale, pentru a face o noua reparatie, la finele anului scolar. Indignat acel profesor a spus ca alesii locali formeaza „o gasca de interese" si ca nu urmaresc decat sa acumuleze profit din banii alocati din bugetul statului.
Este adevarat faptul ca prin implementarea acestei Strategii nu se vor eradica probleme punctuale, incepand cu a doua zi de la punerea ei in practica. De asemenea, aceasta schimbare nu va putea fi realizata decat cu ajutorul a ceea ce numim „vocea Societatii Civile", care sa se faca auzita prin intermediul activitatilor initiate de catre Organizatii Non Guvernamentale, al initiativelor reprezentantilor parintilor si ai elevilor, al memoriilor si documentelor realizate de catre profesori in cadrul Asociatiilor profesionale sau al Grupurilor de Interese, locale.
Deocamdata, din experienta pe care am acumulat-o intrand in multe scoli din diverse localitati din toata tara, am remarcat unele initiative manifeste in acest sens, dar si unele aspecte mai putin incurajatoare. O buna initiativa este faptul ca sunt profesori, care la randul lor, multi dintre ei, sunt si parinti, propun subiecte de discutie, dezbat si participa la construirea unor idei pe acest Forum educational deschis pe site-ul MedC. Pe de alta parte, exista proiecte nationale derulate de catre organizatii non guvernamentale (ONG) precum Salvati copiii (care recent a organizat o activitate de evaluare a unui proiect derulat cu succes in scoli, in mai multe judete din tari – Toti elevii au dreptul la un profesor; Palatul Cotroceni, 25 mai, 2006), UNICEF, cluburile UNESCO etc. Insa la fel de adevarat este faptul ca, desi am discutat cu multe cadre didactice, am remarcat ca au initiative interesante, menite sa rezolve unele probleme reale, punctuale, in scolile in care isi desfasoara activitatea didactica. Insa acestea adesea raman in stadiul de discutie, fie din lipsa de mijloace identificate pentru a exprima punctul lor de vedere si de a-l face public, fie din comoditate, fie si din simplul fapt ca sunt multumiti doar ca au avut ocazia sa se faca auziti. Cu alte cuvinte ei si-au spus punctul de vedere si cine vrea, sa-i auda.
Dragi colegi dati-mi voie sa va redau un exemplu de atitudine publica, colectiva, in opinia mea demn de luat in considerare ca buna practica. In America anilor `70 - `80 managerii Companiei Coca-Cola au vrut sa imbunatateasca reteta initiala si aduca pe piata un nou produs, deoarece vanzarile unui alt produs concurent, recent aparut, Pepsi, aproape le devansau cele ale produsului Coca-Cola, produs care de ani buni se afla in fruntea clasamentului vanzarilor de bauturi racoritoare in Statele Unite ale Americii. Desi au testat in secret noul produs, New Coca-Cola, timp de 9 ani, deruland cercetari intense pe esantioane reprezentative, cu rezultate certe ca acel nou produs era preferat de populatia testata, ideea de Coca-Cola in calitate de simbol al americanului care a crescut consumand acel produs si care facea parte importanta din viata lui, a primat. Astfel, managerii companiei au fost determinati sa renunte la acel produs si sa revina la veche reteta, de miscarile sociale ale ONG-urilor si chiar ale oamenilor organizati in diverse grupuri de opinie care cumparau si aruncau la gurile de canal, in spatiul public, noua bautura racoritoare, in semn de protest. Desi stiu ca nu este vorba de o situatie analoga, m-am gandit doar ca e bine de stiut ca exista un precedent in sensul de a se face auzita aceasta „voce a Societatii Civile". Important este faptul de a ne cunoaste drepturile si responsabilitatile foarte bine si de a avea curaj sa ne asumam si sa ne sustinem propriile pareri.