Silviu Stanculescu este cel care l-a sfatuit sa se faca actor. O intamplare l-a adus si in postura de regizor. Acum pregateste cel de-al douazecelea spectacol al sau la Teatrul National, ""Sanziana si Pepelea"", in a carui distributie il are pe Mircea Albulescu, maestrul sau din Institutul de Teatru. Dan Tudor implineste astazi 36 de ani. Viata lui: un destin, un joc al hazardului
""Ziua mea ma prinde la Teatrul National. Am sa-mi pacalesc colegii ca avem repetitii la ora 13:00 si ma vor injura toti pentru ca azi e ziua libera a teatrului, iar eu ii voi invita la carciuma. Regizez un spectacol, «Sanziana si Pepeleaa€a€ se numeste. Nu e un spectacol pentru copii, o sa fie un basm pentru adulti, cam asa ceva. Eu am mai facut «Tinerete fara batranetea€a€, spectacol cu care am luat premiu la Festivalul National de Comedie. In rolul principal il am pe Mircea Albulescu, profesorul meu din Institutul de Teatru. Discutia noastra a fost la inceput cam asa, i-am zis: «Domnule profesor, v-am ascultat patru ani, dumneavoastra trebuie sa ma ascultati o luna sau doua!a€a€. E un profesionist desavarsit si sunt multi actori importanti din Teatrul National in aceasta piesa: Marius Bodochi, Monica Davidescu, Ileana Olteanu, Silviu Biris, Magda Catone.... o distributie numeroasa. Imi place ca basmul nu are contururi reale, cotidiene si atunci poti sa inventezi cat vrei. E frumoasa evadarea asta din cotidian. In mare parte noi de asta ne-am si facut pana la urma actori, regizori, ca sa putem sa propunem o lume ideala, fantastica si cumva ireala. Cum am ajuns actor? Mai inainte de asta eram sofer. Aflandu-ma in concediu la mare, povesteam unor prieteni o chestie, iar Silviu Stanculescu, omul care mi-a marcat viata, director la Teatrul de Comedie, m-a abordat si m-a chemat la institutia pe care o conducea si m-a sfatuit sa dau la Teatru. De atunci a inceput povestea. Au urmat pregatiri pentru teatru cu Valeriu Moisescu. Am ramas cu un respect poate neobisnuit pentru scena, pentru ca eu nu m-am gandit niciodata ca am sa ma fac actor si am ramas tot timpul cu impresia ca mi s-a facut un cadou si ca nu trebuie sa-l tradez. Prima data cand m-am urcat pe o scena a fost la admiterea in Institut, chiar daca era o scena mica... a fost prima data cand am intrat in fata reflectoarelor. Mi-a fost greu sa ma adaptez. Regizor am ajuns tot printr-un joc al hazardului. Acum cativa ani, un regizor important a vrut sa faca un spectacol la Teatrul de Comedie, cu mine jucand personajul principal. Regizorul respectiv a plecat in strainatate, iar directorul de atunci al teatrului, Dan Vasiliu, mi-a zis ca a picat proiectul. Nu apucasem sa repetam si m-a intrebat daca stiu cum voia regizorul sa faca spectacolul. I-am inventat un spectacol pe loc, desi nu aveam idee ce viziune regizorala avea cel care plecase. Si atunci mi s-a spus sa il fac eu, asa a aparut primul spectacol al meu, «Proba de filma€a€, o piesa ruseasca, Suksin e autorul, si in trei-patru ani am facut 19 spectacole, cel de acum este al douazecelea. Nu stii pe ce drum o pornesti, si dintr-o data o cotesti in alta directie. Cred ca atuul meu este entuziasmul, am destula fantezie si am calitatea de a deveni cateodata molipsitor. In televiziune am mai fost pe ici, pe colo, pe la Antena, cu personajul meu «Gogu de la Bragadirua€a€, pe la TVR, dar prezenta de cativa ani la B1 TV s-a datorat tot intamplarii. Am fost invitat la emisiunea «Viata in directa€a€ de catre Monica Barladeanu si in urma acelei invitatii s-a ajuns la concluzia ca ar fi bine sa pregatim impreuna emisiunea. Povestea cu regia a luat o asa de mare amploare, incat nu mai pot sa fac si televiziune.""