""De teatru si de film mi-e dor mereu"" Marturiseste ca filmul sau de suflet ramane ""Adela"", in regia lui Mircea Veroiu, cel in care a si debutat in cinematografie. De ceva timp joaca la Teatrul ""Ion Creanga"", pentru cel mai exigent public, copiii. Actrita Marina Procopie implineste astazi 47 de ani. ""Ca in fiecare an, am sa-mi sarbatoresc ziua de nastere alaturi de colegii mei de la teatru si, in general, consider ca ziua de nastere e ca o zi deschisa, am usa deschisa pentru toti prietenii care vor sa vina sa ma felicite. Deocamdata, ne pregatim (n.r. - Teatrul «Ion Creanga») pentru vacanta, pentru ca anul acesta vom lua vacanta mai repede decat de obicei, avand in vedere ca in septembrie pregatim a doua editie a Festivalului International de Teatru pentru Copii. Pe partea personala imi este absolut minunat si nu pot sa ma plang decat de dureri de spate, in rest nu am de ce sa ma plang. Am implinit un an de casatorie si ma simt la fel ca la inceput. Din punct de vedere al sufletului nu cred ca m-am schimbat deloc, ba chiar cateodata ma si ingrijoreaza faptul ca nu imi dau seama cum trec anii, imi dau seama numai cand ma privesc in oglinda si cand citesc anumite roluri si realizez ca nu le mai pot juca din cauza varstei. Astea sunt momentele in care ma intristez, dar altfel, pe dinauntru, nu cred ca m-am schimbat fundamental, si cine ma cunoaste bine poate confirma lucrul asta, adica sunt la fel de nebuna ca acum 20 de ani, si ca acum 30 de ani, si ca acum 10 ani... Si sper sa fie asa, sa se spuna «uite ce baba nebuna!», prefer o baba nebuna decat o baba batrana, pleonastic vorbind. Imi amintesc foarte bine ziua debutului. Am debutat intr-un spectacol foarte frumos, cu o piesa foarte frumoasa, «Vara trecuta la Ciulini», era in 1984, la Satu Mare, aveam emotii cat Teatrul de Nord din Satu Mare, dar a fost un rol care mi-a adus multe satisfactii si am luat chiar si un premiu de debut, asa ca nu am cum sa uit inceputul meu pe scena. E unul dintre rolurile mele care m-au marcat, mi-au dat un sut, ca sa zic asa, in meserie. Am intrat pe branci in meserie, primind un sut, de bine, bineinteles. Rolurile pe care le-am facut la Satu Mare, sub regia lui Cristian Ioan, care mi-a fost si director, si un foarte bun prieten si colaborator, mi-au fost cele mai dragi. Iar de film, ce sa mai vorbesc, am avut prilejul sa intalnesc oameni extraordinari si bineinteles ca filmul meu de suflet ramane «Adela» iar regizorul meu de suflet, Mircea Veroiu, asta e clar. Colaborarea pentru «Orient Express» cu Sergiu Nicolaescu a insemnat in primul rand o recolaborare, pentru ca eu am facut cu dansul, in 1980 (eram in anul I de facultate), «Wilhelm Cuceritorul», si am avut unul din rolurile principale feminine. A insemnat o bucurie fara doar si poate, pentru ca, dupa atatia ani in care nu am mai facut film, a fost de bun augur ca m-am reintalnit cu aparatul de filmat. Mi-era foarte dor. De teatru si de film mi-e dor mereu. Probabil ca cel mai extraordinar si minunat public este cel de la teatrul de copii. Copiii sunt extraordinar de sinceri, e greu sa ii pacalesti. Copilul nu este diplomat, copilul te iubeste sau nu. In momentul in care el vine pe scena, te strange in brate si te saruta cu foc si iti da o floricica pe care o balangane pana ajunge pe scena cu ea, cred ca e cel mai minunat lucru care i se poate intampla unui om. Sigur ca, unui artist care a facut teatru si pentru maturi, fiecare premiera e un moment unic. Cand primesti aplauze, nu mai ai nevoie de nimic, iti cresc aripioare in spate."" SENZATIE
""Probabil ca cel mai extraordinar si minunat public este cel de la teatrul de copii. Copiii sunt extraordinar de sinceri, e greu sa ii pacalesti. Copilul nu este diplomat, copilul te iubeste sau nu"" - Marina Procopie, actrita