Cineva ma intreba acum ceva vreme daca mai pot. Apoi intrebarea a revenit, obsedant, si de la alte persoane. De curand cineva-ul mi-a zis chiar ca se gandeste la mine daca mai pot si chiar discuta cu altcineva pe tema asta. Adica daca mai pot, bineinteles. Sa pot ce? Sa muncesc? Sa traiesc? Sa fac sex? (ca dragoste e deja arhaism) Sa respir? Sigur ca da. Oricand, oricum, oriunde. Anytime, anyway, anyplace, cum spune o fraza celebra din filmul ""Aliens 2"". Dar, voi, mai puteti? Ce anume? Sa munciti, sa sperati, sa luptati... Da? E bine. Bun venit in clubul acrobatilor! De ce nu in al dresorilor sau al fachirilor? Ei, astia au o anumita cruzime, sunt de fapt niste tristi, zic ca traiesc periculos, dar de fapt n-au incercat un 69 in viata lor, de exemplu. Pe cand cu acrobatii e altceva. Tot timpul se concentreaza sa le iasa bine balansul, saltul mortal e o placere, pot fi si contorsionisti in timpul liber. ""Progresam si uitam sa fim fericiti,/ Ingropam bucurii intr-o mare de biti,/ Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat,/ Nu mai poti sa fii singur, esti identificat""/(...) Te strivesc cei din urma daca incetinesti,/ Cineva sa opreasca invazia de biti,/Cineva sa ne faca din nou fericiti"". Sunt cateva dintre versurile cantecului intitulat ""Fericire"", de pe noul album al formatiei Vama Veche, intitulat ""Fericire in rate"". Cine sa opreasca invazia, cine sa ne faca fericiti? Dumnezeu poate. Ori poate diavolul, ca tot a fost cea mai mediatizata ""persoana"" in saptamana ce a trecut.
Stiti ceva? Atat timp cat ne concentram la propriul balans, mai putem. Sus capul, zambetul pe fata, mana divina pe umar, un invizibil 666 crestat pe frunte si ""Alei, hop!"".