La 22 mai 2006, oficialitatile de la Bucuresti anuntau cu mare pompa ca la Forumul pentru Parteneriat si Dialog la Marea Neagra, programat pentru 5 iunie 2006, au fost invitati sa participe presedintii statelor din regiunea Marii Negre, ministrii de Externe din statele UE, ai SUA, Norvegia, Israel, ca si reprezentantii organizatiilor regionale si internationale.
Pentru o zi cel putin, Bucurestii urmau sa fie buricul Europei si chiar al lumii. ""La Palatul Schonbrun, printese, ca gunoiul!"", exclama nemuritorul Svejk. Imitandu-l, am fi putut exclama si noi: ""La Palatul Parlamentului, presedinti, ca gunoiul!"". Pe strazile si bulevardele rascolite de Mafia reparatiilor fara sfarsit urmau sa fie transportati, in coloane cu girofar, presedintii Rusiei, Turciei, Bulgariei, Ucrainei, Republicii Moldova si ai statelor din Caucaz, ministrii de Externe ai Frantei, Germaniei si ai altor state europene, ca sa nu mai spunem de legendara Condolizza Rice.
Oameni obisnuiti, cum ii stim, incapabili sa inteleaga ambitiile planetare ale lui Traian Basescu, bucurestenii se pregateau deja sa injure strasnic istoricele ambuteiaje provocate de blocarea circulatiei pentru a face loc inaltilor oaspeti.
Luni, 5 iunie 2006, cartitorii mitici ai urbei au rasuflat usurati. Linistiti. La maretul, galacticul Forum al Marii Negre au venit doar sefii de stat ai Republicii Moldova, Armeniei, Azerbaidjanului si Ucrainei. Niste linge blide ai Americii si ai Occidentului in general, sefi ai unor state care asteapta, asemenea lingurarilor lui Creanga, sa vina Nica a Petrei de peste ocean, sa le aduca sarsanale de dolari pe gratis.
Le ajungea si o Dacie amarata, la cat sunt de marunti in politica lumii.
Forumul Marii Negre a fost un esec de proportii. Un esec umilitor, cum nu cred ca s-a mai intalnit in istoria diplomatiei romanesti.
Flitul rusilor (ca sa ma exprim pe intelesul unei tari becalizate si gratie prestatiei lui Traian Basescu) era de asteptat. Cu toate temenelele facute de presedinte in ultimul timp (a se vedea renuntarea la Tezaur, oportunismul de la Tiganca, lepadarea de GUAM, concesiile in chestiunea Transnistriei), Moscova nu numai ca nu l-a trimis pe Vladimir Putin, dar, mai mult, abia daca i-a ingaduit ambasadorului rus la Bucuresti sa fie prezent ca observator.
Sa-l inviti pe presedinte si sa-ti vina ambasadorul, si acela straduindu-se din plin sa arate ca a venit numai si numai ca sa arunce o privire, mi se pare mai mult decat o palma pe obrazul Romaniei. Mi se pare un bocanc administrat in plina fata.
Sa admitem insa ca Rusia n-a vazut cu ochi buni o reuniune le care era sigura ca se vor infiinta statele create dupa destramarea Imperiului si pe care America, profitand de iluziile lor naive, incearca sa le transforme in carne de tun in razboiul cu Moscova.
Dar Turcia? Turcia a binevoit sa trimita pe unul dintre cei sapte vicepremieri fara portofoliu.
Dar Bulgaria? Auzi comedie! Amarata de Bulgarie, colega noastra de tras la jugul integrarii la termen, l-a trimis doar pe ministrul de Externe.
In ce priveste Uniunea Europeana, pustiu absolut.
America a fost reprezentata de adjunctul Consilierului Casei Albe pentru Securitate Nationala.
Ce cauta America la Forumul Marii Negre ramane un mister pe care Traian Basescu ni-l poate limpezi. Oricum, nu credem ca e atat de neispravit la Geografie, incat sa nu stie ca America n-are iesire la Marea Neagra. Dupa esecurile din politica interna, Traian Basescu sufera unul - si inca major - in politica externa. Ca si in politica interna, cauzele esecului extern trebuie cautate in prapastia dintre vorbe si fapte.
Un politician intelept, hotarat sa faca ceva, nu-si anunta vointa de anticipate decat atunci cand toate pregatirile de declansare sunt gata.
Un presedinte intelept nu se declara dezamagit de premierul Tariceanu decat atunci cand stie ca, urmare a lucrarii lui anterioare, premierul e ca si demisionat.
Un presedinte intelept nu anunta ca vor veni sefii de state ai tarilor riverane Marii Negre decat atunci cand are in buzunar acceptul Rusiei, al Turciei, al Bulgariei.
Altfel risca sa treaca mai rau decat neputincios. Risca sa treaca drept abrupt penibil.