Saptamana trecuta, pe fondul discutiilor publice privind restructurarea guvernamentala (cu subcomponenta fireasca dedicata remanierii), deputatii PNL au semnat una dintre cele mai nerusinate pagini din istoria parlamentarismului postrevolutionar romanesc.

In comunicate de presa succesive, ei si-au exprimat sprijinul deschis si oficial pentru ministrii liberali Gheorghe Flutur si Eugen Nicolaescu, apreciind ""reformele promovate"" de titularii protofoliilor Agriculturii si Sanatatii.
Romania anului 2006, candidata aproape eligibila pentru integrarea in structurile Europei Unite, e o tara ravasita de o explozie fara precedent, cel putin in Europa, a gripei aviare. Aceasta stare de fapt ingrijoreaza cat se poate de oficial Uniunea Europeana (UE), care s-a si exprimat ca atare, mai ales in contextul in care, in ultimul raport de tara, trei din cele patru stegulete rosii care atarna ca pietrele de moara de gatul unui intreg popor au fost ""binemeritate"" fix de Agricultura.
Iar laudatul Gheorghe Flutur, un individ plin de el si atins de obsesia maladiva a mediatizarii, dar maestru in impartirea de vinovatii si responsabilitati tuturor in afara de el, si-a atins limitele crasei demagogii si incapacitati de a gestiona un domeniu vital. Promovat la varful partidului dupa o campanie electorala in care a jucat perfect rolul victimei hulpavilor pesedisti si
s-a gudurat viclean pe langa Theodor Stolojan, actualul ministru al Agriculturii a jucat o vreme, mai ales in primul val al gripei aviare, cel de anul trecut, cu destul succes, rolul implicatului, al specialistului cooptat in echipa taman pentru cunostintele sale. S-a impaunat la vremea respectiva cu succese (de genul lichidarii pe banda rulanta a focarelor) in care nici un om intreg la minte nu putea sa creada, fara a aminti vreodata ca institutia insarcinata cu gestionarea acestor crize, Autoritatea Sanitar-Veterinara, nu-i era in nici un fel subordonata. Cand, insa, a ajuns sa dea cu adevarat de greu, iar mascatii omuleti in salopete albe (degraba varsatori de pisoarca parfumata pe cauciucurile noastre) intrasera in cotidian, si-a adus subit aminte ca-i legat de maini si de picioare, ca veterinarii nu-l baga in seama si a inceput iar sa se dea victima PSD si, de data aceasta, a mass-media. Unde sunt vremurile de altadata, cand implicatul fost sef de ocol silvic dadea la coasa pe mosie (si, bineinteles, pe ecranele patriei), cand il angaja (tot la televizor) pe nea Matei de pe marginea drumului de tara sau cand petrecea in sanul familiei (invariabil, pe sticla) sarbatorile crestinesti?
Cel de-al doilea personaj-erou al efuziunii liberale este un individ care, de cand a erupt dintr-un anonimat unde nu dauna decat eventual celor din jur, a visat sa ajunga cineva, sa aiba si el o functie. Cel mai confortabil parea a se simti in rolul de purtator de cuvand al PNL, in anii grei ai opozitiei, atunci cand orice enormitate pe care o emitea se transforma in declaratie politica sorbita cu nesat de media satule sa inghita silit triumfalismele nerealiste ale PSD. Ajuns in sfarsit la masa unde se imparteau bucatele, meschinul contabil
s-a trezit initial pe tusa. Apropierea istorica de Stolojan, care l-a facut sef peste microfoanele din sala de conferinte si pe care Nicolaescu l-a slugarit cu fervoare pana cand eternul candidat s-a retras din cursa, i-a daunat pe moment la ascensiune, insa, ca orice arivist care se respecta, a trecut rapid in barca ""patricienilor"" reprezentati la varf de ferchesul Tariceanu. Si-a primit, intr-un final, un os de ros, preluand de la sacrificatul Mircea Cinteza - cu o inconstienta pe care numai dorinta de parvenire ti-o poate da - portofoliul Sanatatii, un domeniu sensibil, adus in pragul colapsului de subfinantare si de jaf. Cum a venit, cum a facut valuri. A trambitat pe unde a putut ca nimic nu-l poate opri sa faca reforma. Cei care aveau cel mai mic dubiu asupra dorintei lui, caci au existat si suficienti naivi sedusi de angajamentele despotice de a umple puscariile cu ""feudalii spitalelor"", au avut nevoie de cateva luni pentru a se dumiri ca unica misiune a portocaliului cu idei putine si privire fixa e preluarea controlului banilor din sistem. Incercarile patetice de a-i mazili pe vechii directori din spitale, in frunte cu obsesia lui declarata, Sorin Oprescu, au fost ridiculizate in instantele de judecata de absolut toti cei care nu s-au lasat calcati in picioare de megalomania unuia care si-a atins maximul incompetentei la promovarea ca membru plin al guvernului. Disperat, a dat drumul in Parlament unui pachet legislativ fara precedent, punand coalitia guvernamentala sa-si mobilizeze votantii pana la ultimul si ravasind pana la paroxism un sistem sensibil care oricum isi perpetua o existenta entropica si ineficienta. Rezultatele? Lumea tot se calca in picioare in fata farmaciilor care-si termina plafoanele de compensate din primele zile ale fiecarei luni, conducerile spitalelor se impart pe baza unui algoritm politic barbar si lipsit de orice logica, iar Guvernul a fost nevoit sa se intruneasca intr-o sedinta extraordinara pentru a aproba prelungirea pana la sfarsitul anului a contractului-cadru fara de care toate platile erau blocate. Apogeul l-a atins in momentul ultramediatizatei hernii prezidentiale, cand a simtit o nevoie launtrica sa porcaiasca public intreg domeniul pe care-l pastoreste, umplandu-se de ridicol, descalificandu-se in fata breslei medicale si readucand Romania la stadiul imagistic de tara a lumii a treia.
Ei bine, in jurul acestor doi oameni a simtit nevoia grupul deputatilor PNL sa se puna pavaza si scut. Cantonati pe baricadele luptelor fratricide din sanul coalitiei si disperati ca nu cumva eternii rivali din PD sa mai puncteze inca o data, liberalii nici macar nu-si mai folosesc instinctul de autoconservare intr-o negociere politica a portofoliilor si sunt gata sa plonjeze-n cap intr-o prabusire apocalptica. O fi tentanta aplicarea dictonului eroic ""decat o viata cioara, mai bine o zi vultur"", dar parca nici sa te sinucizi politic cu tusea in gat si junghiul in spate nu-i cea mai fericita solutie politica.