Minoritatile sexuale au prostul obicei de a-si clama legitimitatea, culpabilizandu-i in masa pe heterosexuali.
Toate marsurile festive ale homosexualilor si ale lesbienelor, cu intreaga pletora de exhibitionisti jubiland ca la ceasul unei asteptate revanse, vor starni oprobiul, altfel mocnit, al heterosexualilor, deoarece revendica toleranta cu mijloace minate de agresivitate. Sentimentul general e ca minoritatile sexuale vor sa recupereze, intr-un timp foarte scurt, un necaz cronicizat de milenii. Si ca, de indata ce vor obtine legalizarea cuplurilor, vor merge mai departe, cerand daune-reparatii pentru trecut. Sentimentul de teama, pe care heterosexualii cei mai lucizi il si exprima, e ca tot ce se intampla astazi e inceputul unei involutii sociale, in care unii o cauta cu lumanarea si insista sa faca din exceptie o virtute si din regla o rusine. In toate iesirile publice ale liderilor gruparilor gay, cel mai mult a deranjat ideea de grupare, de organizare subterana cu reguli proprii, in marginea legilor functionand in societate. Prin urmare, nu legalizarea cuplurilor e in discutie, ci homosexualitatea ca doctrina de grup, ca organizare cu substanta expansionista. Ca e asa o dovedeste nerozia adoptiilor unor copii de heterosexuali, care sa fie crescuti in cultul familiei de homosexuali. Razbat din aceste aberatii niste tendinte belicoase de care heterosexualii au toate motivele sa fie preocupati. E de ajuns sa procedam procentual si sa ne imaginam cum ar arata omenirea cand cuplurile gay vor conduce-o, dirijand, in noua religie erotica, cate 10-12 copii clonati. Cand un lucru e tehnic posibil, el devine probabil. Replicile cu accente acute ale heterosexualilor nu sunt numai indreptatite, ci si previzibile, in forme extreme. La orice actiune, grupurile homo trebuie sa se astepte la o reactie. Iar cum vor fi reactiile, pe masura ce actiunile conjuratiilor homosexuale se vor acutiza si-si vor spori caracterul vindicativ, numai Dumnezeu stie. Fapt e ca festivalurile si demonstratiile minoritatilor sexuale au un puternic marcaj provocator, ca par a astepta reactia violenta, ca sa se ajunga la infruntare fatisa.
Adevarul e ca asa-numitele drepturi, pentru care au purces la o uniune mondiala minoritatile sexuale, sunt, prin nenaturalul cerintelor, privilegii si afronturi la heterosexuali. Sexualitatea normala nu e aparata de nici un fel de legi, din aceleasi motive pentru care nici mersul pe doua picioare nu trebuie consfintit si onorat prin pensii suplimentare si medalii. O parada a heterosexualilor e un nonsens. Dar ea ajunge sa capete un preaplin de sensuri - cu consecinte imprevizibile - abia dupa ce se vor institutionaliza serbarile publice ale homosexualilor. Parazile gay sunt lucruri contra naturii. Nu a naturii biologice, ci a celei sociale.
Altfel, de ce nu ne-am astepta la marsuri pentru drepturile pedofililor, gerontofililor, zoofililor si necrofililor, minoritati si ei in treburile sexului?