Edificiul economic este doar un cavou din betoane proaspete pentru ultimele resurse de politica monetara

Isarescu a pus la index pretul imobilelor, ca factor de risc. Putea sa o faca de acum doi-trei ani de cand ne tot plictisim cititorii ca valoarea de piata a activelor creste mai repede decat PIB-ul, dar a preferat sa taca. La fel a procedat si omologul sau american, Alan Greenspan, care s-a trezit abia in august 2005 sa spuna ca ""majorarea considerabila a averilor in ultimii ani a fost determinata in mare parte de cresterea preturilor"". Pana atunci insa, creditele si dobanzile real negative au permis sa se faca averi, chiar daca saracia - tensiunile inflationiste - a fost aruncata celor care economiseau, pana au ajuns si ei datori vanduti.
In fine, degetul pus de Isarescu pe rana speculatiilor imobiliare poate fi inteles ca unul dus spre obraz, daca citim precizarea purtatorului de cuvant al BNR, Adrian Vasilescu: ""Guvernatorul nu a facut nici o prognoza, nu a afirmat ca BNR a pregatit norme cu care sa intervina pe piata. Pur si simplu a tras un semnal de alarma"". Altfel spus, intr-o perioada in care Executivul a faultat sistematic banca centrala la obiectivul de inflatie - ba cu taxa pe viciu, calendarul preturilor administrate ori cu majorarea deficitului bugetar - , Isarescu i-a dat de inteles ca are si el norme de creditare si atunci, daca nu se mai duce in sus pretul imobilelor, hai sa vedem din ce mai iese cresterea economica?! Ca doar nu se va apuca acum Guvernul sa faca reforma structurala!
Dar, mai mult decat atat, aici nu-i vorba doar de cresterea economica, ci si de averi, acelea despre care Greenspan a zis ca s-au facut din nimic, si deci ""ceea ce oamenii percep astazi ca o abundenta a bogatiei poate usor sa dispara"". Mai toti cei implicati in politicul-care-dicteaza-economicului au investit masiv in terenuri, case si actiuni. Deci e important sa creasca pretul la ce au si sa scada la ce n-au. Ceea ce nu prea au ei sunt fabricile, dar sunt cu ochii pe ele, din moment ce capacitatile de productie se transforma in spatii de depozitare ori in terenuri vandute bucata cu bucata.
Asadar, ca sa conchidem, avertismentul lui Isarescu s-ar traduce cam asa: daca voua nu va pasa de credibilitatea BNR, care se erodeaza cand e ratat obiectivul de inflatie, atunci si pe noi ne lasa reci cresterea voastra economica si veti simti asta mai bine atunci cand va va arde la buzunare. Iar demersul guvernatorului isi gaseste acoperirea perfecta in preocuparile Bancii Centrale Europene legate de majorarea preturilor activelor - asta asa, ca sa nu poata spune cineva ca nu-i treaba BNR sa se bage in de-alde astea.
De fapt, chiar nu-i treaba bancii centrale sa semnaleze ca bisnita a devenit atat de profitabila, incat munca nu mai are sens. Nu ""asset bubble""-ul, ritmul de crestere de ciuperca nebuna al pietei imobiliare, este de fapt problema, ci alocarea ineficienta a resurselor. Competitivitatea scade, pentru ca banii sunt luati - si inlocuiti cu datorii - din celelalte ramuri economice. Economia se restrange pe zi ce trece la un singur domeniu: constructiile. Si-atunci, evident ca se incetineste cresterea economica, fiindca blocarea capitalurilor in imobile nu mai adauga valoare avutiei nationale. Ba, din contra, lipsa resurselor face sa fie extrase cu si mai multa putere din nivelul de trai - apar noi taxe care se adauga la cele 500 deja existente.
Toate aceste chestiuni sunt lipsite de legatura legitima cu politica monetara, dar sunt impinse spre o relatie perversa. De cine? De cel care administreaza economia: Guvernul. Bineinteles ca nimeni nu se gandeste vreo secunda sa-i pedepseasca statul in locul pietei pe cei care tranzactioneaza acum imobile la preturi nerealiste. Numai ca Guvernul are datoria sa faca ce trebuie - sa-i ia la intrebari pe cei carora li s-au sters datorii, iar ei au dat banii pe case si pe terenuri.
Asta-i diferenta intre a actiona asupra cauzei, restabilind disciplina fiscala, si doar a incerca sa atenuezi un efect prin mijloace indirecte, cum ar fi ultimele creatii ale imaginatiei fiscale.
Dar daca acum preturile activelor, in loc sa se duca in jos, continua sa fie impinse in sus, inseamna ca Executivul nu doar ca n-a luat smecherii la intrebari, ci chiar ii incurajeaza, fiindca
n-au terminat tot ce aveau de vandut. A venit Isarescu cu o problema care nu-i a lui semnaland ca distanta dintre inflatie si realitatile din economie a ajuns atat de mare, incat e gata sa scape din mana fraiele echilibrului macroeconomic. Guvernul e paralizat cu un ochi atintit catre clientela hrapareata si celalalt catre banca centrala.
La final de mandat, in 2004, Ion Iliescu proorocea ca ""lacomia nu scapa nepedepsita"", iar Traian Basescu ii lua locul, promitand ca ne vedem la tepe, in Piata Victoriei? Iata ca nimeni nu e profet in tara lui si ca tepele nu le vedem acolo, ci tot la Snagov, in Primaverii, pe Valea Prahovei, in lungul Bechtelului si de-a latul intregii tari