Reflectii la o reintalnire de suflet cu o prestigioasa promotie de "dascali" de sport...Chiar au trecut 45 de ani?

Emotionanta si oricum calda, reintalnirea cu absolventii Institutului de Cultura Fizica - promotia 1961, "dascalii" de sport care si-au sarbatorit patru decenii si jumatate de la absolvire. N-au venit toti cei 90, cei mai multi fiind raspanditi prin intreaga tara, iar pe unii destinul i-a harazit sa traiasca peste fruntariile tarii. Dupa cum, printr-o lege inexorabila, cativa au parasit, dureros si nedrept de repede, meleagurile pamantene. N-au lipsit, insa, de la o asemenea reintalnire de suflet, cei care reprezinta personalitatile de marca ale promotiei 1961 din randul carora se desprinde Ion Sabau... A fost unul dintre cei mai indragiti lectori ai ICF-ului, redevenit, ca in prezent, Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport. Mi-a facut o mare bucurie sa-l revad, stiind ca de numele sau sunt legate cateva realizari majore pentru activitatea viitorilor profesori de educatie fizica: terenul de handbal - o bijuterie - aflat chiar in incinta sediului. Apoi modernizarea salii de sport, dar si a bazelor de pregatire practica de la Eforie Sud si din Parang. Nu mai starui asupra altui detaliu; cel care vizeaza impulsionarea altetismului, sportul sporturilor. Daca aceasta disciplina continua sa aiba inca o anumita pondere in marea performanta din Romania, meritele apartin si acestui admirabil cadru didactic. Un model pentru colegii de catedra, dar si pentru studenti. N-a lipsit niciuna din Marile Doamne ale Handbalului Romanesc, Auroria Niculescu-Leonte, dubla campioana mondiala in anii '60 si '62, intr-o echipa realmente de aur a Romaniei din care au mai facut parte Antoaneta Vasile-Otelea si Mioara Constantinescu. N-a lipsit nici sotul ei, Mircea Leonte, subtil mijlocas la gramada al XV-ului dinamovist si al nationalei. Au fost, de asemenea, prezenti, Ioan Bota si Ion Voica, artizani in handbal si fotbal pentru multe generati de viitori mari sportivi. Intre acestia pot fi inclusi si Romeo Sotiriu, prin tot ce a reusit sa realizeze ca sef de catedra, la Universitatea clujeana. Si nu la urma, Dan Popper, care renuntand la baschet si volei, s-a identificat cu canotajul pe care l-a urcat pe culmi inimaginabile. Dar cu merite incontestabile si in miscarea olimpica din tara noastra.

"Palmasii", in corpore, ca de obicei
Masiv, insa, promotia 1961 au alcatuit-o "palmasii", profesorii de la catedra, din invatamantul de toate gradele, de la primara, gimnaziala si liceala la superior. Un nume care spune mult, in special in cetatea Baniei este cel al Elisabetei Duncea-Rinderiu; multi pui de olteni care au ajuns pe primele trepte ale gloriei sportive au trecut prin "atelierul" ei. La fel s-a intamplat cu cei ce au ajuns sa trudeasca in "dulcele targ al Iesilor", sotii Neguta si Tiberiu Daian, Doina Feurdeanu si Paul Fidler, Laurentiu Constantin,Maria Zama-Pavel si Eugenia Antohi-Radulescu. Ce "dascali" minunati! Cu cata daruire isi desfasurau lectiile si activitatile sportive, chiar si in asa-zisele zile de week-end! Toata admiratia si pentru alti si alti palmasi de care, peste ani, generatii intregi au toate motivele sa-si aminteasca cu placere, dar si cu nostalgie despre orele de sanatate. Ca si in cazul lui Gheorghe Costescu - Sibiu, unul din putinii specialisti, cu adevarat, in cultura fizica medicala. Apoi, Valeriu Farcas-Tg. Mures, Nicole Ghidu - Ploiesti, Costica Iovan - Sinaia, care a dat la iveala sute, daca nu chiar mii de pasionati ai sporturilor de iarna, ai schiului, dar si ai bobului, Maria Petrescu - Bucuresti, o adevarata superpeformera, care a servit nu numai invatamantul, ci si miscarea sportiva, Gheorghe Predescu, artizan aproape nepereche in handbal. Toti "dascali" sportivi de referinta. N-am dreptul sa o uit pe Filofteia Andrei-Izbiceanu, fosta baschetbalista de performanta, acum cadru didactiv cu o mare pretuire in randul studentilor de la ASE Bucuresti si nici pe Dezideriu Bleier, care dupa ce a facut adevarate minuni in municipiul de pe Bega, la clubul sportiv scolar timisorean, si-a continuat neobosit opera si in Bucuresti, la CSS6, iar in prezent in cadrul Federatiei Sportul pentru toti. La baza, specialist in volei, de altfel antrenor emerit. Dar adevarata sa vocatie ramane managementul unde (inca) este de mare folos. Dar Gheorghe Grigore, artizan de exceptie in gimnastica de la Clubul Sportiv Scolar 2 din Bucuresti?

"Stranierii", mereu la inaltime!
Revedere placuta si cu profesorii de educatie fizica stabiliti peste hotare. Cel mai volubil a ramas Carol Stabivewski, care locuieste in prezent in SUA. Activitatea sa a vizat sportul gratiei, gimnastica, dar nu ca practicant direct ci in calitate de pianist corepetitor al lotului national feminin, una din perioadele cele mai faste ale acestei discipline sportive, cu Nadia Comaneci in prim plan. O activitate similara, dar de anvergura mult mai redusa desfasoara si acum dincolo de Ocean acest cadru didactic de o factura cu totul deosebita. Tot in gimnastica si de asemenea in "State", lucreaza si Petru Ioan. In tara numele sau este legat in special din anii de ucenicie in cadrul Clubului Sportiv Scolar "Triumf" din Bucuresti, unde, alaturi de alte nume sonore in antrenoratul nostru (Barbara Dumitrescu, Eliza Stoica, sotii Marinela si Benone Pereteanu etc.) a contribuit la modelarea unor viitoare medaliate mondiale si olimpice, precum Marinela Vladarau, Mirela Sidon, Izabela Lacatus, Aurelia Dobre si Alexandra Marinescu. Tot in gimnastica, dar in Canada, isi continua activitatea si Marcel Cretu. Un "dascal" de sport de o factura aparate intre absolventii acestei promotii este Mircea Nagel, care s-a stabilit in Israel. In tara a fost unul dintre cei mai valorosi fundasi ai echipei din Parcul cu Platani - Progresul - in anii de glorie ai acestui "XV", cand i-a avut coechipieri pe Marinache, Vicol, Ghiuzelea, Dobre, Emil Dumitrescu s.a. si care sub bagheta regretatului antrenor, Stefan Barsan, a reusit sa tina in sah, editii la rand ale campionatului, principalele pretendente la titlu, Grivita, Steaua si Dinamo. Mircea Nagel, cadru didactic universitar la Tel Aviv, desfasoara si acum o activitate laborioasa in sprijinul sportului cu balonul oval, care a reusit sa prinda radacini - si prin eforturile sale - in aceasta tara din Orientul Apropiat.

Randuri si pentru cei care n-au mai putut onora evenimentul....
Un numar de 10 fosti absolventi ai acestei promotii nu mai sunt printre noi. Toti, regretati de colegii prezenti, pentru meritul lor de a fi fost adevarati specialisti devotati profesiei, trup si suflet. Dintre ei, cel putin trei nume retin in mod special atentia. Primul ar fi Corvin Mircioiu. Un cadru didactic cu o mare capacitate de a se apropia de elevi, la clasele sale notiunea de "scutit medical" fiind necunoscuta. Pana si acei elevi cu unele infirmitati naturale usoare au tinut sa nu ramana simpli spectatori la orele de sport, solicitand sa indeplineasca diferite atributii, de regula starteri la concursurile de atletism sau chiar arbitri la unele "jocuri" pe ehcipe. In acelasi timp, Nicolae Gliga are intre multe altele meritul de a fi dat viata unuia dintre cei mai valorosi profesori - antrenori din lumea hocheiului pe gheata de la noi, Marius Gliga. Copiindu-i suta la suta calitatile tatalui sau, Marius Gliga reuseste sa faca din hocheiul de la Steaua cel mai puternic bastion al acestei discipline sportive, intr-o disputa deloc usora mai ales in confruntarea cu eterna rivala a formatiei militare, Sport Club Miercurea Ciuc. Competenta, dar si prestigiu si luciditate sunt "armele" pe care cel care a fost Nicolae Gliga a reusit sa le transmita fiului sau. Despre Gheorghe Giuran din Dragasani s-au exprimat elogios nu numai toate cadrele didactice de specialitate din judetul Valcea, ci, recent, pana si o fosta eleva a sa, care s-a stabilit tocmai in Australia, in localitatea Perth. Cand a aflat ca profesorul Giuran a trecut in nefiinta, pe respectiva persoana, care isi efectuase studiile liceale la Dragasani, au podidit-o lacrimile ca la pierderea unei fiinte foarte apropiate. Adevarul e ca educatia fizica a fost si a ramas - pentru foarte multi elevi - disciplina de invatamant cu priza cea mai mare. Mai ales in situatia in care "dascalii" au avut si harul de a le oferi, prin exercitiu fizic si pentru sport, bucuria miscarii.

Fara rezerve, fostii absolventi ai ICF 1961 au regretat faptul ca disciplina de invatamant, care prin structura ar trebui sa se afle si astazi tot aproape de inima elevilor, tinde sa redevina un fel de cenusereasa intre materiile de studiu. Regretul este pe de plin justificat, pentru ca dupa ce se rezuma la doar doua ore pe saptamana, lectiile de sport sunt in foarte multe cazuri de un formalism dezamagitor. Nemaivorbind de faptul ca activitatile sportive de la sfarsitul de saptamana sunt ca si inexistente. Ori, alta data tocmai in asa-zisele zile de weekend curtile scolilor si stadioanele nu cunosteau odihna. E trist si aproape nimeni nu vede, mai ales dintre cei care ar trebui sa vada.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe