Copiii din centre nu si-au serbat niciodata ziua de nastere. Nu au primit vreun cadou in viata lor, nici macar o prajitura cu o lumanare in care sa sufle. Nu au lucruri personale, nici amintiri. Sunt copii crescuti cu cheia de gat, asa cum erau odinioara decreteii.

""Sistemul a creat dependenta"", sustine Dorin Parvulescu, directorul Centrului de Recuperare si Reabilitare pentru Copiii Scolari cu Deficiente din Mihalceni, Vrancea. Ne explica teoria cu imagini din ""Madagascar"" - ""un animal, care a trait toata viata in gradina zoologica, moare daca e dus in padure. Asa e si cu acesti copii"".
CERC INCHIS. In grija sa sunt 61 de fete cu varste cuprinse intre 7 si 22 de ani. ""6 dintre ele au terminat scoala anul trecut si au ramas in sistem. Alte 5 termina anul acesta. Mai pot sta aici, conform legii, inca 2 ani. Adica pana la 23 de ani"", socoteste directorul. Nu crede ca un astfel de copil are sanse de a supravietui dincolo de gardul institutiei. Si, din experienta pe care a acumulat-o in 5 ani, de cand e directorul centrului, sustine ca ""integrarea in familie (n.r. - singura solutie viabila pentru un asistat) nu face bine. Fetele provin din familii destramate."" Doar 22 dintre ele mai tin legatura cu parintii.
7 dintre fete invata la Grupul Scolar din Bacau meseriile de croitoreasa, ospatar sau barman, celelalte sunt in Mihalceni si invata aici sa coasa un tiv la singura masina de cusut a scolii. Cand nu mai pot fi tinute in sistem, incep tratativele pentru angajarea lor la atelierele de confectii din zona, ca si croitorese, calcatorese sau femei de serviciu. Numai ca angajatorul trebuie sa asigure acestor maini de munca ieftine si un acoperis deasupra capului, asa ca oferta de joburi e cu mult sub cerere...

FASOLE. Mihalceni e un sat izolat, aflat la ""152 de gauri in sosea"" distanta de Maicanesti, spune directorul centrului, care face naveta cu masina zilnic. Are 21 de angajati: 19 muncitori si 2 TESA (el si contabilul), toti localnici. Luminita Liciu, directoarea DPC Vrancea (n.r. - si ghidul nostru in toate vizitele prin aceste centre), adauga insa ca ""printre muncitori e si un referent, si un educator, 3 bucatari, 4 supraveghetori, 2 ingrijitori..."". Nu exista insa psiholog si nici medic, desi acesti copii figureaza in evidentele autoritatilor ca si ""bolnavi cronici"". Toate fetele din centru sunt inscrise la sotia primarului, medicul lor de familie.
Scoala se afla in aceeasi cladire cu internatul. Clasele sunt la parter si tot acolo sunt si grupurile sanitare: 5 WC-uri turcesti pentru copii, 3 tronuri pentru personal. La parter, incalzirea este electrica, la etaj, unde sunt dormitoarele, sunt sobe cu lemne.
In ziua in care am fost in Mihalceni, copiii mancau la masa de pranz fasole cu fasole. Ciorba de fasole si fasole cu costita afumata. In afara de afumatura, singura diferenta era ca boabele din felul doi proveneau din conserve. Dimineata avusesera in meniu ""ceai de plante, salam cu mustar si unt"", la ora 10:00 - turta dulce, la ora 16:00 - mere, iar la masa de seara ii astepta ""pilaf cu ciuperci si masline si compot de caise"".

CU IISUS. Fata care coase ""un goblen pentru o doamna"" e de 7 ani aici; nu si-a vazut niciodata parintii