Raport despre starea institutiilor

In ciuda scandalului politic declansat de criza aviara, in care se cer capete si inlocuiri de ministri, premieri, sefi de servicii, vinovatii nu trebuie cautati in partidele la guvernare sau in opozitie, ci in modul de functionare a institutiilor statului. Partidele, coalitiile vin si pleaca de la putere, se produc alternante guvernamentale, iar institutiile democratiei functioneaza la fel. Prin urmare, oricine ar fi fost la guvernare, prim-ministru, ministru al Agriculturii, ministru de Interne, prefect sau sef al statului, diferentele dintre situatiile de criza si gestionarea lor ar fi fost minime. Nici remanierea guvernamentala, nici restructurarea Cabinetului nu ar rezolva lucrurile. Iar lucrurile nu s-ar rezolva nici daca toate posturile din structura guvernamentala, parlamentara, administrativa ar fi ocupate de tineri sub 30 de ani sau sub 25 de ani (o imposibilitate, dar ipoteza trebuie pusa, pentru calmarea celor care interpreteaza politica in termenii teoriilor biologiste, care cred ca generatiile si schimbarea lor schimba ceva fundamental). Dupa cum arata literatura de specialitate, eficienta institutionala depinde de factori explicativi mult mai subtili. Daca eficienta institutionala este variabila dependenta, variabilele independente sunt contextul social, traditia politica, factori socio-economici (de tipul nivelul educatiei, nivelul prosperitatii), factori de tip "socio-culturali" (pe care autori celebri i-au identificat sub diferite denumiri, de la starea morala si intelectuala a natiunii pana la tipul de cultura politica sau de competenta administrativa).
Asta nu inseamna ca orice ar fi facut actualii guvernanti, totul ar fi fost degeaba sau ca nu exista responsabilitati individuale, de grup sau politice. Daca inlocuim criza aviara cu o criza care ne loveste anual, dar tot nu suntem pregatiti - inundatiile - vedem ca de treizeci de ani incoace autoritatile au fost incapabile sa prevada, sa inlature cauzele care produc anual efecte asemanatoare. La fel, daca inlocuim crizele periodice cu situatii permanente, cu care ne confruntam zi de zi (cum ar fi starea de sanatate, situatia din invatamant, murdaria din localitati, starea drumurilor din localitati si din afara lor, iar exemplele pot fi inmultite), vom observa ca eficienta institutionala este modesta, in ciuda faptului ca s-au petrecut o schimbare de regim politic (in decembrie 1989), trei alternante guvernamentale (in 1996, 2000, 2004, adica am trecut "testul dublei alternante guvernamentale," ba chiar si ceva in plus), Constitutia a fost schimbata de cateva ori, in Parlament au fost votate zeci de mii de legi, am indeplinit majoritatea criteriilor pentru integrarea in NATO si UE. Fara a exclude responsabilitatea partidelor politice, a liderilor si membrilor acestora, dar nici responsabilitatea armatelor de functionari, de fapt cauzele pentru ineficienta institutionala sunt profunde.
De foarte multi ani, apar tot felul de indivizi care propun solutii utopice, cum ar fi "reforma morala" a clasei politice, desi nu clasa politica si nici partidele nu reprezinta factorii explicativi ai situatiei in care ne aflam. Cu alte cuvinte, chiar daca am inlocui toti politicienii activi de dinainte si de dupa 1989 cu altii, care nu au facut deloc politica, chiar daca am inlocui toate partidele actuale (parlamentare si extraparlamentare) cu altele noi, tot nu s-ar schimba mare lucru. Alegatorii din aceasta tara nu sunt cu nimic superiori alesilor. Daca am face un experiment politic al permutarii absolute si i-am pune pe posturi pe cei care sunt in permanenta nemultumiti de politicieni, rezultatele la nivelul performantei institutionale ar fi mai proaste, daca nu catastrofale, pentru ca inlocuirea aceasta nu ar mai face nici macar selectia care exista in viata reala.
Nu poti inlocui natiunea actuala cu o alta. Natiunea ramane la fel sau cel putin se schimba in intervale de timp care se masoara la nivelul sutelor de ani.
Un autor rus ar scrie repede un articol sau o carte cu titlul "Ce e de facut?". Un autor de stiinta politica (citez un clasic in viata) se intreaba si da raspunsurile la intrebarea "care sunt conditiile necesare crearii unor institutii puternice, responsabile si eficiente?". Raspunsurile la asemenea intrebari s-au dat si se tot dau, prin diferite tari, universitati, reviste de specialitate, "think tanks". Daca le spui alesilor (si alegatorilor) de la noi ca exista o caracteristica a modernitatii care se numeste "autoreflexivitate" si ca asta inseamna ca politica fara carte, fara expertiza este imposibila, iti vor rade in nas. Pai, adica cum, sa ne luam noi dupa altii, niste straini, care comploteaza sa instaureze democratia pe unde nu se potriveste?

---

Despre autor: