OpiniiAntonescu si spiritul de gasca din PNL

Nu este prima data cand deputatul liberal Crin Antonescu lanseaza tiruri critice la adresa sefului sau ierarhic pe linie de partid. Mai putin obisnuita este virulenta acestui nou atac si zona pe care a fost el plasat. Daca in ultimul an Antonescu a atacat sistematic proiectele de fuziunea dintre PNL si PD, atragand atentia asupra capcanei pe care o reprezenta aceasta miscare si asupra pericolului ca formatiunea din care fac parte sa-si piarda identitatea, situandu-se adesea chiar impotriva curentului majoritar din partid, de data aceasta tirul sau tinteste la varf, luandu-l in colimator pe chiar seful partidului si al guvernului.
Antonescu il acuza direct si fara ocolisuri pe Tariceanu de a-si fi format din amicii apropiati si parteneri de afaceri din viata privata, o adevarata camarila, impartind functii, sinecur si beneficii pe principiul gastii clasice. Antonescu il numeste direct pe Bogdan Olteanu, fin al premierului, caruia i s-a rezervat nu doar functia de presedinte al Camerei, la care ar fi fost mai indreptatite sa candideze persoane cu experienta si vechime superioare celor ale lui Olteanu, ci si o serie de sinecuri, intre care si pe aceea de membru al Comisiei de privatizare a CEC, de unde acelasi Bogdan Olteanu incaseaza lunar 200 de milioane lei - adica de vreo patru ori mai mult decat leafa de presedinte al Camerei. Si care, mai mult ca sigur, nu este singura sursa de venit guvernamental a acestuia. Desi nu-l numeste explicit, o alta persoana vizata de Antonescu este ministrul Finantelor, cel care nu reuseste sa dea odata la iveala Codul Fiscal si care este implicat in majoritatea afacerilor pe care le-a facut premierul de-a lungul timpului. Si lista poate continua, cu banuiala ca parlamentarul liberal are suficiente dovezi in acest sens.
In mod aproape inexplicabil si spre deosebire de alte situatii de acest gen, premierul tace. Daca in cazul lui Boureanu, in care tanarul liberal acuza cam aceleasi lucruri, acesta a fost de urgenta suspendat, seful partidului ezita in a lua o masura similara fata de Antonescu. O explicatie ar tine de faptul ca acesta a reusit sa-si conserve o actiunea publica consecventa, nemarcata de compromisuri si de complicitati interesate. O alta ar fi ca in spatele sau se afla o intreaga factiune de oameni din partid, tot mai nemultumiti de politica clientelara a premierului si de prea desele sale cedari in fata aliatului democrat. De aceea, Tariceanu nici nu poate vehicula ideea "cozii de topor" democrate, a instrumentului prin care partidul aliat-rival ar incerca sa-i slabeasca pozitiile. O reactie va trebui, insa, sa aiba, pentru ca de data aceasta acuzatiile nu mai sunt de ordin general. Sunt foarte clar exprimate: echipa premierului este, de fapt, o gasca. Cu tot ceea ce caracterizeaza aceasta notiune cu conotatii mafiote. O gasca ce guverneaza Romania!

---

Despre autor: