Meseria de cititorManual de Armanesti

A vazut lumina tiparului primul manual de invatare a armanei, dialectul sud-dunarean al romanei, idiomul prin care se inteleg machedonii, cum le spunem noi. Ca sa etajam lectura, trebuie sa spunem ca aromana este considerata fie dialect, fie limba de catre cei mai importanti lingvisti romani. Profesorul nostru, Coteanu, de pilda, considera acest idiom drept limba, adica un alt fel de sistem organizat de producere de acte de comunicare decat cel numit, indeobste, daco-romana. Optiunea dumnealui, desigur, si a altor cativa invatati carora li se pot aduce diverse contra-argumente: cel mai important este acela potrivit caruia singurele diferente dintre cele doua structuri lingvistice este doar de lexic. Un roman din Banat se intelege perfect cu un roman din Suceava sau cu unul din Braila, tot asa cum un machidon din satele din jurul muntelui Pind poate fi inteles, mai cu greu, fireste, de un brasovean sau de un bucurestean. Diferenta dintre dialectele sau graiurile noastre nu este atat de mare ca aceea dintre dialectele limbii italiene sau spaniole sau chiar franceze, unde vorbitorii respectivi chiar nu se inteleg intre ei. La noi, in raport cu machidonii adica, greutatea vine din formele grecesti sau din cele vechi latinesti. De exemplu, culoarea de la noi este "hroma" la armani, lumea noastra este "duneaua", nisipul devine "arina", alesul e "aleptu", strainul e "xenu", a cere se zice "dimandari" iar a saruta se zice "basari". Nu e neaparat nevoie sa fii filolog, trebuie sa fi absolvit vreo sectie umanista sau sa fi avut un prefesor de limba romana bun, in liceu.
Manualul de aromana (carti tri invitari armaneasti ) este alcatuit de academicianul Matilda Caragiu-Marioteanu si de profesorul Nicolae Saramandu, doua somitati in materie (Doamna Tilde, cum ii ziceam noi, sora marelui actor Toma Caragiu, mi-a fost si mie dascal la dialectologie!), apare la prestigioasa Editura a Academiei Romane (condusa acum de un mare scriitor, academicianul D.R. Popescu) si e tiparita prin contributia financiara a domnilor Ioan Becali si Hristu Caraman. Este primul manual de invatare a aromanei, deloc didactic si vetust - dimpotriva, alcatuirea lui urmeaza metodele moderne si schemele relationale din lumea de azi - , contine treizeci de lectii, impartite in text, notiuni de gramatica si exercitii, este redactat in sistemul de scriere traditional fixat in secolul XIX, transpus in romana literara si tradus in limbile franceza si engleza. In plus, la finalul volumului se adauga niste expresii uzuale si de binete (zboari uidisiti), o miniantologie de poeme alese in aromana (poezii aleapti), precum si un "glosaru", in fapt un mic dictionar roman-aroman. O carte foarte utila si foarte bine facuta. Singura observatie ar fi aiasta: manualul trebuie sa cam aiba un profesor adjuvant, nu este dintre acelea fara de, el pare a se adresa celor stiutori de ceva filologicale! Atat. In rest, el se gaseste la nivelul celor din strainatate, fara nici o discutie.
Discutii totusi ies, caci asa suntem noi. Intr-o emisie ciudata a unei fete extrem de nefericit alese (voce oribila, de mahalagioaca, facies de taxatoare la o baie comunala) de pe un canalet de televizie am asistat la un dialog dintre un asa-zis deputat, Calache sau Calacheu, si Caramitru. De cate ori l-am boscorodit pe actorul cu pricina (doua lucruri fundamentale nu-mi plac la el: tratamentul aplicat fostilor prieteni - unui mare scriitor, ca Fanus Neagu, chiar si lui Ion Iliescu, coleg de CFSN si mica invarteala desueta a UNITER-ului, asociatie transformata intr-o susa oarecare), trebuie sa-i remarc prestatia foarte buna. Orice s-ar zice, avea dreptate si a exprimat totul cu destula eleganta, nevrand sa spuna care sunt interesele celor ce vor o noua minoritate, cea armaneasca. Pai, e foarte simplu: Europa le da jde mii de euroi pentru asa ceva, stie "tuta duneaua"! Iar chestia cu occitana este de tot rasul: intreaga Franta s-a fost format printr-o serie intreaga de cuceriri. Si astazi, Normandia are steag propriu, Bretania vrea limba oficiala, gasconii sunt tot gasconi, bascii vor Navarra si teritoriul din Spania pentru o enclava noua, cei din partea Nisei se considera "nisarzi", diferiti si de frantuji si de italieni etc. Aromanii nu au (avut) o tara Aromania, nici macar o provincie cu ast nume. Un tip care o ia periodic razna (nepotul pozarului "securitist" Miclea) vorbea mai deunazi despre natiunea europeana. Care natiune? Cine poate sti ce va fi, caci, atentie, omul sovietic, ingloband vreo suta de natii, a dainuit formal saptezeci (70) de anisori si praful si pulberea s-a ales de el! Europa inca e la matineu, nici nu a inceput!

---

Despre autor: