Risca sa treaca neobservata o stire cu adevarat semnificativa pentru momentul politic pe care-l traim si, as spune mai mult, pentru adevarata stare a natiunii noastre in prezent. Istoricului Marius Oprea i s-a refuzat, fara explicatii publice, certificatul ORNISS (Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat). Acest certificat da dreptul celui care-l poseda sa aiba acces la documentele considerate secrete de stat. Astfel, consilierul primului-ministru pentru probleme de securitate este, pur si simplu, anihilat in lupta teribil de dura impotriva caracatitei securiste, reprofilate astazi in mafie politico-economica. El nu va putea face parte din Comunitatea Nationala de Informatii ca reprezentant al guvernului. Nu doar guvernul (si primul-ministru Tariceanu) sufera, astfel, o severa infrangere. Intreaga societate romaneasca se dovedeste, din nou, neputincioasa in fata raului celui cu o mie de fete care ne-a distrus in regimul trecut si ne stoarce si azi de puteri. Din nou, lupul e pus judecator peste oi intr-un fel de schizofrenie, de absurditate, de bataie de joc pe care o suportam Dumnezeu stie cu ce resurse interioare. Cand Ristea Priboi primeste certificatul ORNISS, pe cand lui Marius Oprea ii este refuzat, devine limpede cine e pus sa-l acorde, si cui i se acorda. Devine evident cine sunt, in continuare, stapanii Romaniei.
Intamplarea face sa-l cunosc pe Marius Oprea de cand era un adolescent. Putini stiu (si cred ca si mai putinora le pasa) ca viitorul istoric a fost unul dintre cei mai minunati poeti ai anilor a€™90. Mi-l amintesc ca pe un tanar de o mare puritate, decis sa schimbe fata imbatranitei noastre literaturi. De ce nu este el azi un scriitor important, asemenea colegilor sai de la Brasov? Pentru ca un sir de fapte oribile i-a schimbat total cursul vietii. Toate au fost legate de Securitate. In ultimii ani ai comunismului a fost prins pe cand imprastia manifeste impotriva lui Ceausescu si a dictaturii, a fost inchis, batut, devastat sufleteste. S-au adaugat drame familiale cumplite, la originea carora a stat aceeasi Securitate. Dupa 1989, Marius Oprea n-a mai avut timp de poezie. A scris despre sinistra institutie lucruri de un curaj nebunesc, care de multe ori m-au facut sa ma tem pentru viata lui. A trait intr-o permanenta amenintare, intr-un cosmar al telefoanelor anonime si al incercarilor de santaj. N-a mai putut, ca fiecare dintre noi, sa-si creasca in liniste copiii. Ca om de stiinta a dovedit o hotarare extraordinara de a dezvalui pana la capat teroarea pe care s-a construit comunismul romanesc, cu date, cifre si fapte reale, care l-au transformat pana la urma nu doar in principalul istoric al celei mai nocive institutii care-a functionat vreodata in Romania, ci mai ales intr-un simbol al puterii umane de a infrunta, cu orice risc, raul absolut. Dati-mi voie sa-mi marturisesc, public, respectul si admiratia pentru un astfel de om.
Cine credeti ca aduna informatii despre cei carora urmeaza sa li se confere certificatul ORNISS? Cred ca deja ati ghicit: SRI-ul si Politia! Adica exact institutiile infestate mai departe de spiritul, trupurile si gradele pe epolet ale vechilor tortionari. Exact cele impotriva carora oameni curati si idealisti ca Marius Oprea ar trebui lasati sa lupte, chiar riscand ""sa moara cu ei de gat"", cum se zice. E ca si cand, ca sa obtii un certificat de politist, ar trebui sa mergi in inchisori si sa ceri referinte de la hoti si de la criminali...
Certificatul care confera accesul la informatii secrete a fost refuzat extrem de rar pana-n prezent, iar faptul ca Marius Oprea nu-i un simplu istoric, ci consilierul pentru securitate al primului-ministru pune lucrurile intr-o lumina noua. Nu cred ca el a dovedit vreodata ""lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie"", cum spune articolul de lege pe baza caruia i-a fost respins certificatul. Sunt convins ca el nu este decat o victima colaterala a doua razboaie intersectate si partial suprapuse: razboiul societatii romanesti cu cancerul securisto-politico-economic care o sufoca mai departe si razboiul dintre Cotroceni si Guvern, aparent absurd, sinucigas, dar care are mize cruciale, printre care controlul serviciilor de informatii. Prin eliminarea lui Marius Oprea, cel mai competent si mai lucid specialist in istoria Securitatii, Traian Basescu mai puncteaza o data in aceasta lupta in care pare sa aiba toate atuurile in mana. Numai ca prea multe atuuri sunt, pe termen lung, la fel de daunatoare ca si nici unul. Nu-i doresc lui Traian Basescu sa se prabuseasca, asemenea balenelor, strivit de greutatea propriei puteri, prea mult concentrate in mainile unui singur om. Este marele risc al guvernarii unui presedinte-jucator, oricat de bine intentionat ar fi el.