Parasindu-si masajele si exercitiile, Traian Basescu si-a facut brusc aparitia la sedinta de Guvern de miercuri, 24 mai 2006. Comunicatul emis de Cabinetul premierului anunta o reuniune ce parea extrasa din solul lunar. In plina criza aviara, Guvernul nu se intrunea, sub semnul urgentei acute, sa decida masuri ferme si rapide de stopare a haosului. Isi propunea sa discute un raport al lui Gheorghe Flutur despre impactul economic al crizei.
Sosirea lui Traian Basescu a fost ca picarea unei cobre vii din tavan pe masuta la care cateva cucoane schimba impresii despre Irinel Columbeanu la o cafeluta cu mult zahar. Toti ministrii au ramas paralizati sub descarcarile de manie ale Dumnezeului in tranzit pe la Elias.
Prin toate notele sale, miscarea lui Traian Basescu e o grava incalcare a Constitutiei. Si o umilire fara precedent a primului-ministru.
N-ar fi intaia oara cand presedintele da buzna in sediul Guvernului si, asumandu-si ipostaza de Mai mult ca premierul, mustra felul cum lucreaza ministrii si imparte sarcini in dreapta si-n stanga.
De fiecare data insa, domnia sa a manifestat o deosebita grija pentru pastrarea aparentelor constitutionale si pentru a nu rani sensibilitatea lui Calin Popescu Tariceanu.
Anul trecut, de exemplu, in plina criza acvatica, si-a facut aparitia la Guvern in timp ce premierul era plecat din tara. Sedinta nu era cea de Guvern, ci de Comitet de situatie de urgenta. Ulterior, presedintele a oferit numeroase justificari ale gestului sau intempestiv. Miercuri, 24 mai 2006, inregistrand o premiera in istoria postdecembrista, presedintele a intervenit in treburile guvernului cu o brutalitate iesita din comun. Nu numai ca n-a mai avut precautiile de altadata, dar, in chip evident, a tinut sa arate romanilor, prin intermediul televiziunilor, ca e un fel de Ceausescu in raport cu Constantin Dascalescu.
De fiecare data cand Traian Basescu s-a implicat, fie si pe sest, in activitatea Executivului, liderii liberali au protestat cu energie. Acum, cand el s-a superimplicat, pe fata, si tratandu-l pe premier mai rau decat ca pe o femeie de serviciu toanta, exceptie facand un scancit stins al vicepresedintelui PNL, Dan Rusanu, PNL a tacut malc. Culmea e ca nici un alt om politic din Romania statului de drept n-a protestat. N-a ridicat doua deste, a cartire, nici un analist.
De ce?
Pentru ca toata lumea a avut sentimentul unei interventii salutare, indelung asteptate. Haosul Cernobilului aviar adusese pe romani in pragul disperarii. Disperarea de a vedea ca niste neghiobi distrug totul in cale pe unde tropaie si nu se gaseste nimeni sa le puna piedica. Toti asteptau o minune, care sa mai salveze ce se putea salva.
Calin Popescu Tariceanu a simtit asta. De aceea, a ascultat discursul presedintelui cu aerul supus al unei mate care n-a facut la lada de nisip. Au simtit asta si liderii PNL. Politicienii din alte partide, analistii au intuit un adevar de psihologie sociala. Intr-un moment de criza paroxistica, omului simplu putin ii pasa de statul de drept, de respectarea Constitutiei.
Momentul de miercuri, 24 mai 2006, are toate datele unui moment de rascruce in istoria guvernarii de dupa 2004.
Raportul de forte intre premier si presedinte s-a modificat spectaculos in favoarea presedintelui.
Calin Popescu Tariceanu s-a inscris iremediabil pe povarnisul carierei sale politice.
De acelasi pericol e pandit si PNL.
E o surpriza?
Evident, nu. De mai mult timp, semnalam ceea ce am numit agonia Guvernului Tariceanu. Dupa Raportul de tara s-ar fi impus o suma de masuri rapide si energice din partea premierului, la loc de frunte situandu-se o remaniere, cu sacrificarea a cel putin doi dintre ministri PNL: Gheorghe Flutur si Eugen Nicolaescu.
Calin Popescu Tariceanu n-a miscat un deget. Faimoasa sa teorie a stabilitatii politice ascunde spaima cumplita de a nu crea conditiile pentru a fi dat jos. Orice miscare in plan guvernamental ar duce la ruperea scandurii subtiri pe care sta, in guvern si in partid. Paralizia evidenta a premierului s-a intalnit, din nenorocire, cu declansarea Cernobilului aviar. Un politician liber in miscarile sale l-ar fi demis urgent pe Gheorghe Flutur sau, cel putin, i-ar fi luat sefia Comitetului de criza.
Premierul n-a avut curaj s-o faca.
Politician de instinct, Traian Basescu a sesizat paralizia lui Calin Popescu Tariceanu. Asa cum, in campania electorala, a sesizat paralizia lui Adrian Nastase.
Si a lovit. Deschizand calea prabusirii lui Calin Popescu Tariceanu. Deschizand insa si calea incalcarii voioase a Constitutiei. In aplauzele romanilor.