Prietenul meu Volo are multe talente. Unul din ele este ca se crede mare smecher. In realitate, ramane mai degraba un bobinocar, ca sa-i aplic in mod flexibil categoria inventata de o renumita poeta. Cum scoate nasul din cartile pe care le scrie si din cele pe care le citeste, Volo se trezeste in tot felul de situatii imprecise. Vanataile nu intarzie sa apara.
Luandu-se drept Oriana Fallaci, se apuca de un maraton conversational cu dl Ion Iliescu. Or, prietenul meu Volo poate realiza trei carti de convorbiri pe noapte cu prietenul nostru Mircea Mihaies, asa, ca intre intelectuali bantuiti de spectrul tuturor ghilotinelor, dar nu e gazetarul naprasnic care sa conduca o discutie ""eficienta"" cu un politician atat de abil ca dl Iliescu. Revista ""22"" il exmatriculeaza din caseta redactionala. ""22""/Iliescu-Tismaneanu: 1-0.
Luat pe sus de entuziasmul nu tocmai dezinteresat al unui om caruia nu are puterea sa-i refuze aproape nimic, se trezeste discutand conceptul de in nuce cu filozoful (vag italian) in capace, Becali. Incoltit de o presa setoasa de sange si colcaind de cutitari gen Dan Tapalaga (azi coleg de ziar cu el!), Volo se pomeneste dandu-i lui Gigica brevet de politician crestin-democrat. Becali/Pavel-Tismaneanu: 2-0. Pe la sfarsitul anilor a€™80, Volo ma roaga sa ma intalnesc cu un fost coleg de-al sau de facultate. ""Un tip eminent"", se grabeste Volo sa adauge. Asa il intalnesc pe dl Liviu Turcu, inalt ofiter de Securitate, proaspat ""defectat"" si pus pe rasturnarea regimului de la Bucuresti. Nu dupa multa vreme, imi ajung la urechi afirmatii socante ale dlui Turcu despre cel ce-i deschisese usa biroului meu. Azi, fiindca Volo se lasa uns coordonator al unei comisii de gadilat molii, dl Turcu ii dedica in Jurnalul National o diatriba inveninata. Dl Cornel Nistorescu o preia in format tv. Turcu/Nistorescu-Tismaneanu: 3-0.
In ziarul condus de un informator al Securitatii, dl Vladimir Alexe ne ""informeaza"" ca prima carte scrisa in libertate de Volo a fost una dedicata secretarului general al PCA. Dar nu ofera nici titlul cartii, nici numele comunistului american. Adept al doctrinei Mungiu, dupa care prezumtia de nevinovatie trebuie inlocuita cu prezumtia de vinovatie, dl Alexe ii cere lui Volo sa probeze ca nu a plecat din Romania ca agent al Securitatii. Alexe/Mungiu-Tismaneanu: 4-0. La cantecul de pitpalac al dlui Basescu, Volo se intoarce inca o data in Romania, loc unde e greu de crezut ca fiul unor comunisti poate sa se lepede de comunism, ba chiar sa-l si condamne in sute de pagini excelente, cum e imposibil de acceptat ca, desi parintii sai s-au numit Leonid si Hermina, fiul poate simti romaneste. Tisminetski-Tismaneanu: 5-0. Mai e cineva care nu poate face punct, ghem, set si meci in fata prietenului meu Volo?
Imbalsamat de osanalele unei curti de hagiografi ambulanti (chiar si cand merita un bobarnac amical), scuipat de hahalere ce s-au bucurat de generozitatea lui, exmatriculat de dudui de presa si pus la zid de tot felul de energumeni ai nimicului, Volo nu s-a vindecat inca de mirajul calaritului ""pe cai mari"". Un sfat: Volo, inapoi la carti. O rugaminte: data viitoare cand mai defecteaza dl Turcu, nu ma ruga sa-l intalnesc. Recunosc, e ""un tip eminent"", care poate deschide toate usile, chiar si buncarul in care zac sutele de mii de dolari pe care ti le-ar fi pasat dl Patapievici, dar nu sunt ""precis"" ce fel de om e prietenul tau. Mai inchide din usi. Nu de alta, dar e curent si, dupa cum simti, te trage.
In sfarsit, Volo, da-te jos de pe ""caii aia mari"" si ia in mana darlogii umilintei. Dupa numai un kilometru, vei intelege ca tot ce lasi in urma e doar o biata martoaga cu ifose de unicorn. Desi vanataile de azi sunt mai dureroase ca altele, capul sus! Nu mor caii cand vor cainii. Caii adevarati, se intelege.