Nu trebuia sa vina gripa aviara ca sa vedem cat suntem de peticiti, de carpiti. Ca avem trupul patriei plin de cicatrice. Ca actionam in momentele de criza haotic, pompieristic si deci ineficient. Nu trebuia sa vina gripa aviara ca sa aflam cat suntem de dezbinati, ca suntem lipsiti de solidaritate cand ne este mai greu, ca suntem superficiali si amatori tocmai atunci cand nu e cazul. Nu trebuia sa vina gripa aviara ca sa vedem cat de saraci, cat de neajutorati suntem, cat de lipsiti de responsabilitate. Nu trebuia sa vina gripa aviara ca sa ne dam seama ca nu suntem pregatiti pentru crize. Pentru ca noi, din a€™89 incoace, suntem intr-o continua criza. Criza de identitate, criza de autoritate, criza morala, criza de... toate. Suntem definitia crizei intinsa pe sute de mii de kilometri patrati, suntem definitia bramburelii organizate, suntem definitia descompunerii generalizate. Si atunci, inseamna ca nu trebuia sa vina gripa aviara ca sa aflam ceea ce stim dintotdeauna: cine suntem! Cu toate ca nu mai avem nevoie de nici o descriere in ceea ce ne priveste, ne minunam de fiecare data cand se fac prezentarile. De parca ar fi o surpriza pentru noi cunoasterea noastra.