In 1997 am beneficiat de o bursa Rockefeller la Belaggio, in nordul Italiei, pe malul lacului Como. Am stat la faimoasa vila Serbellone, intr-un peisaj care nu era de pe acest pamant: chiparosi si maslini pretutindeni, orasele pitoresti presarate pe malul unor ape de acel verde intens pe care numai lacurile glaciare il pot avea, iar peste lac - Alpii uriasi, albastrui, inzapeziti in miez de vara. Ea insasi o opera de arta, vila adapostea picturi, sculpturi si tapiserii vechi si nobile. Am dormit, de necrezut, in toata acea perioada, intr-un pat cu baldachin, cum vezi doar in filme, si am mancat serile cu tacamuri de argint, pe cand un cuartet de coarde ne canta muzica baroca din secole fara-ndoiala mai bune decat al nostru. Daca ma veti intreba cu ce meritam eu, un amarat de roman care traia la etajul opt al unui bloc lepros din Colentina, un astfel de rasfat regesc, va voi raspunde sincer: nu stiu. Fapt este ca ma aflam acolo si ca aduceam, intre colegii mei, pata de pitoresc a unui ins prost imbracat, cu dintii stricati si fara nici un ban, care umbla fericit de colo-colo printre chiparosi, oglinzi si ingeri pictati in guasa stravezie. Dar nu despre aventurile mele nord-italiene voiam sa vorbesc, ci despre un lucru care, atunci, m-a mirat si m-a emotionat adanc. Intr-o dupa-amiaza, neavand ce face, am mers in biblioteca si m-am apucat sa rasfoiesc volumele masive editate de fundatie, cele cu fotografiile si CV-urile bursierilor din anii trecuti. Am fost uimit cati laureati Nobel, cati scriitori, fizicieni, biologi, matematicieni renumiti se perindasera in ultimii ani in acel spatiu paradisiac. Privind fotografie dupa fotografie, l-am recunoscut deodata pe bunul meu prieten Volodea si astfel am aflat ca fusese si el acolo cu mai multi ani inaintea mea. Nespus de miscator a fost pentru mine faptul ca, sub fotografia lui, scria ""Vladimir Tismaneanu, Romania"". Caci Volodea era la acea data, de mult, cetatean american si profesor la universitatea din Maryland. Cei mai multi emigranti romani incearca din toate puterile sa-si stearga urmele, sa se asimileze integral. Multi isi schimba numele, religia si se prefac, ca Iorgu de la Sadagura, ca nu mai stiu cum se zice pe romaneste ""grebla"". Volodea se declarase roman. Asta mi s-a parut ca i se potriveste, ca ii seamana. ""Ita€™s like him"", cum zice americanul. Caci mie, personal, mi s-a intamplat rareori sa-ntalnesc un om de calitatea lui Volodea. De ingenuitatea si dezinteresarea lui. De bunatatea si naivitatea lui, de care au profitat si profita atatia. Desi evreu ca origine si cetatean american, nu cunosc un om mai roman decat el, mai obsedat de Romania, mai atasat de istoria si valorile ei, mai bun cunoscator al vietii romanesti de azi. Scandalul in mijlocul caruia a nimerit de cateva saptamani incoace ma intristeaza, de aceea, cat se poate de mult. Mi se pare ca prietenul meu nu-l merita, si cred ca ar fi facut mult mai bine daca nu s-ar fi implicat in jegul dezgustator al vietii noastre politice. Caci la noi nimeni nu scapa neterfelit. Buni si rai, valorosi si nuli, toti se scalda in mocirla comuna, si daca cineva se dovedeste mai nobil, mai uman sau mai curat decat mine, o iau ca pe o jignire personala si nu ma las pana nu-i arat ca e si el un pacatos si-un suflet de vanzare ca toti ceilalti. Volodea, agent al Securitatii? Pai i-am citit si eu cartile, si n-am dat in ele decat de cea mai neiertatoare condamnare a acestei institutii. Ramasita a stalinismului din Primaverii? Dar el n-a facut, in intreaga lui cariera, decat sa demonteze, cu o cunoastere proustiana a nomenklaturii comunismului romanesc, mecanismele teroarei, pe urmele Hannei Arendt, ale lui Raymond Aron si ale lui Isaiah Berlin, stalpii liberalismului epocii post-Holocaust. Sa acuzi fiul pentru faptele tatalui este incorect atunci cand fiul, in ciuda pietatii filiale, a dovedit, de trei decenii incoace, ca resentimentul sau fata de sistemul comunist e total si definitiv. Volodea ne-roman sau chiar anti-roman doar pentru ca e de origine evreiasca? Spuneti-i asta altcuiva, nu mie, cel care stie ca intre romanii cei mai de seama ai acestei tari se numara Moses Gaster, B. P.Hasdeu, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, B. Fundoianu, M. Blecher, Z. Ornea, Paul Cornea, Ovid Crohmalniceanu, Radu Cosasu si atatia altii.
Adevarul este ca nu meritam o comisie Tismaneanu care sa probeze caracterul criminal al comunismului romanesc, si ca, la randul lui, Volodea nu merita sa sufere atat de mult din dorinta de a contribui la limpezirea de sine a lumii romanesti.