Jurnalul National prezinta in exclusivitate un studiu realizat de specialistul Institutului GeoEcoMar Bucuresti, doctor inginer Constantin Bondar, despre evolutia canalelor navigabile din Delta Dunarii la nord de bratul Chilia. Studiul profesorului Bondar a fost prezentat la simpozioane si sesiuni stiintifice despre Delta Dunarii si problema Bistroe.
PRIMII PASI. Potrivit studiului, prima intentie a Rusiei tariste de construire a unei cai navigabile a avut loc in 1883, cand s-au efectuat dragari la gura de varsare a bratului Polunocenyi. Acesta se ramifica din bratul Oceakov, varsandu-se in golful Jibrieni, si a fost regularizat si deschis navigatiei maritime. In prezent, din cauza lucrarilor proaste de intretinere, acest brat nu mai exista, fiind colmatat si inghitit de extinderea Deltei secundare a bratului Chilia.
Urmatoarea incercare a rusilor a dus la elaborarea, in 1904, a unui proiect al inginerului Cehaovici, care intentiona construirea unui canal barat cu o ecluza de cadere mica intre bratul Solomonov si golful Jibrieni, cu port la Marea Neagra. Din ratiuni economice, acest proiect nu a mai fost pus in practica.
O masura concreta a fost luata in 1913, cand s-a inceput dragarea bratului Potapof, destinat tranzitului navelor rusesti. Acest canal navigabil a fost inchis dupa 1917. Uniunea Sovietica a initiat la randul sau un proiect de deschidere a unui canal navigabil si a dispus in 1957 dragarea bratului Prorva. Acest brat este o derivatie a bratului Oceakov, la circa 13 km de orasul Valcovo. S-a construit, de asemenea, portul de tranzit Usti Dunaisk (Gura Dunarii) in zona de varsare a bratului Prorva.
ERORI DE PROIECTARE. Din cauza unor erori hidraulice de proiectare a canalului de legatura dintre bratul Prorva si bazinul portului de tranzit, combinate cu neglijente de intretinere prin dragaje a adancimilor de navigatie, incepand din anul 1993, gura bratului Prorva a devenit impracticabila navigatiei maritime.