La 21 / 9 mai 1877, in Parlamentul Romaniei Mihail Kogalniceanu, in numele Guvernului, a proclamat Independenta Romaniei - expresie a dorintei intregului popor.

In Sesiunea extraordinara a Adunarii Deputatilor, ministrul de Externe, Mihail Kogalniceanu, declara in fata Adunarii ca ""In stare de rezbel cu legaturile rupte, ce suntem? Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare... suntem o natiune libera si independenta"". Dupa discursul lui, Adunarea Deputatilor voteaza o motiune cu 79 de voturi pentru si doua abtineri, prin care lua act ca ""rezbelul intre Romania si Turcia, cu ruperea legaturilor noastre cu Poarta si independenta absoluta a Romaniei au primit consacrarea lor oficiala"". Proclamarea independentei de stat a Romaniei - consolidata prin grele jertfe pe campurile de lupta din Bulgaria - a reprezentat prima etapa spre unirea romanilor in hotarele unui singur stat (1918), a creat conditii noi pentru valorificarea potentialului material si uman al tarii, pentru afirmarea Romaniei pe plan international. In ziua urmatoare au loc, la Bucuresti, festivitatile zilei
independentei care incep prin 21 de salve de tun; dupa aceea
se oficiaza un Te Deum la care asista domnitorul Carol I, primul ministru, I.C. Bratianu, ministri, deputati, membrii Inaltului
Cler, inalti magistrati ai tarii.