Sluga de vita nobila. Cam ciudat, dar pe deplin adevarat. In Transilvania secolelor XVI-XVIII, pentru serviciu credincios sau distinctie in lupta se putea primi de la conducatorii Transilvaniei sau ai Ungariei un titlu nobiliar.

Blazoane de tot felul, fiecare cu povestea lui. Destine schimbate de un insemn. Iobagi ajunsi nobili si din saraci, bogati. Arhivele Nationale pastreaza in depozitele sale franturi de vieti ale celor ce-au fost si acum sunt doar povesti. O categorie importanta a insemnelor trecerii unor oameni pe pamant sunt diplomele de innobilare. Prin intermediul lor, unor simpli oameni le era schimbat destinul, in bine.
TIPIC DIPLOMATIC. Termenul de blazon are ca echivalent in limba latina arma (arme), iar armales desemneaza actul solemn (diploma de innobilare cu blazon) prin care se conferea unor persoane si dreptul de a purta blazon ca atribut al nobilitatii. Nobilii armalisti erau persoane care aveau doar blazon nobiliar, ca o recunoastere a serviciilor aduse suveranilor emitenti, dar care erau, de regula, lipsiti de pamant, pe care cel mai adesea il inchiriau de la marii latifundiari; numerosi armalisti practicau diverse meserii pentru a-si asigura subzistenta sau se angajau chiar in slujba unor iobagi instariti ca vizitii, ciobani ori argati.

""Diplomele de innobilare cu blazon (litterae armales) poarta semnatura emitentului (suveranului) si sunt aproape intotdeauna contrasemnate de cancelar si de un secretar, validate cu marele sigiliu. Ele sunt scrise pe pergament si au dimensiuni variabile. De obicei, reprezentarea blazonului se facea in coltul stang superior al documentului, imediat sub numele emitentului"", explica Laurentiu Stefan Szemkovics, arhivist in cadrul Serviciului Arhive Feudale, Personale si Colectii al Arhivelor Nationale. Diplomele erau validate cu sigiliul mare, atarnat, in ceara naturala sau introdus intr-o cutie din lemn si legat de pergament printr-un snur somptuos.

Blazonul nobiliar al ""armalistului"" Andrei Cotet de Sieu
de la 19 octombrie 1560