Meseria de cititorDictionare

Sa stai ca prostul si sa te holbezi la realitatea neilustrata a zilei de azi mi se pare o oboseala nejustificata si o lipsa acuta de intelijenta. Ce sa vezi? Mutre inexpresive dar greu de deosebit intre ele, izmeneli de liceu internat, intoxicatii verbale, umflari in pene corcoduse si alte brizbrizuri de neamuri proaste. Iarasi, sa sezi in capul oaselor pi scaun, cu coatele pe masa de scris si de brad si sa cetesti din bucoavne, pare zadarnica si chinuitoare si de neinteles intreprindere. Ce sa citesti? Doar sa recitesti sau sa ai pe cineva care sa-ti imprumute lucruri noi de pe la altii, cum facea Crohul, cum face Proful, de ne mai dadea/ da cate o carte aparuta prin cele meleaguri departate de alde noi. Sau sa te fatai prin biblioteci straineze (care, oricum, nu poseda prea mult!), sa colinzi anticariatele (cu marfa banala si astea si tinute de niste golanasi, nu de caizi ca altadata, gen ca Berceanu, Mihuta, Sterescu!) sau sa mai apelezi la Inter(i)ne(p)t, un fel de talcioc electronic.
In maldarul de maculatura si de literatura pentru hipermarketuri, publicat dupa anul 1990, rareori iti atrage atentia vreun juvaier sau vreun lucru notabil, nescos la suprafata, fireste, de catre nici o instanta sau de vreo foaie jurnaliera sau hebdromadara. Aproposito de aceste asa-zicande instante de mahala: stau cu urechea palnie, pe la trei, pe Radio Delta, un post de radioficare ce preia jurnalele si, noaptea, programele lui RFI, Radio France Internationale. Balbaitii de pe acele unde, care pronunta totul cu accent englezesc, fac si o revista a presei destul de mucegaita umpluta doar cu extrase din gazeturile Romania libera, Evenimentul Zilei si Cotidianul, de parca numai astea ar aparea pe teritoriul romanesc. Marturisesc ca nici nu ma intereseaza aspectul cu pricina, nu citesc ziarele respective, le frunzaresc uneori si-mi dau seama ca sunt foarte proaste, dar stiu ca gazetarii astia de tip nou, in proportie de 90%, sunt arondati, ca la fotbal, cate unui sponsor, astfel incat realitatea este mai rau trucata decat acum, iaca, aproape doua decenii de neimpliniri marete.
Ei bine, un adevarat colier de bijuuri pare a fi DGLR, adicatelea Dictionarul General al Literaturii Romane, care ajunse la tomul al patrulea, la literele de la L pana la O. Inainte de toate, un instrument extrem de util de orientare prin literatura noastra la zi, un compendiu de notiuni, un inventar de publicatii. Un caiet (tranana, destul de gros!) de sarcini pentru cel ce vrea sa se initieze in tanara dar abundenta piata de valori literare romanesti. Rodul perseverentei inalte a profesorului Eugen SIMION (in calitate de coordonator general si organizator) si a unui colectiv alcatuit in majoritate din tineri cercetatori ai institutelor de profil ale Academiei Romane. Desigur, ambitia de a fi exhaustiv s-a lovit de putinatatea informatiei, de lipsa circulatiei cartilor, de orgoliul unor, de regula, veleitari. Cu toate astea, o addenda va aparea mintenas dupa volumul al saselea si ultimul (mai stau sa vada luminozitatea tiparului volumul cinci, literele P si R - prima fiind cea mai productiva in domeniu ! - si sase, de la S pana la Z), iar pentru anul viitor se preconizeaza a aparea cea de-a doua editie, mult corijata si imbunatatita, chestiuni care vor obloji, probabil, toate patimile. (Un parantes se cere deschis: aceste patimi, aidoma oricarui complex de superioritate, pornesc dintr-un complex de inferioritate. Sunt unii care se supara ca vacarul pe sat ca nu sunt mentionati, sunt altii care se vexeaza si nu mai vor sa fie mentionati, ca si cum asta nu ar fi decat pierderea lor. Greselile, inerente, si le asuma, evidamente, colectivul redactional, dar in mare parte e bine de stiut ca ele provin chiar din ograda respectivilor literatori, neinregistrati si necomunicati nici macar de institutele din zona!).
La noi, la romani, ideea de constructie cam irita. In plus, trebuie adaugata dorinta de rafuiala macelareasca, de imitatie maimutareasca, de comparare sau de umflare in pene schizofreniceasca. Multi au crezut ca acest Dictionar este o noua istorie pe picior a literaturii romane din perspectiva actuala, corectata politic. Prostia cu numele respectiv pare un fel de neoproletcultism, o ideologizare intimidanta si teatralizata, un manual de conduita selectiva, un soi de birocratizare a inteligentei. Spanac protestatar sau represiv inventat de niscai idioti ca Bouvard si Pecuchet - desi aia aveau haz, doreau sa devina "teleptuali" si "coneseuri"! Din nefericire, ca om de stanga trebuie sa remarc faptul ca nasulia vine taman dinspre ea! Iata din ce motiv, bunioara, nu a putut fi sarbatorit Centenarul nasterii lui Faulkner, fiindca nu prea era in regula cu atitudinea lui fata de negri, de femei si de pahar ! Oricati ani de puscarie ar fi facut un I. Omescu, talentul lui nu-l va putea ridica in veci peste valoarea unui, sa zicem E. Barbu, considerat de multi in fel si chip, dar, intamplator, un mare scriitor, pentru noi. Si, iertati-ma, puscaria (fireste, o chestie odioasa si duca-se pe pustii!) este o tara, o ghiulea pentru spiritele mediocre care se cantoneaza in ea. Fireste, exemple am putea da oricate, livresti, pornind de la romanticul si ranchiunosul Conte de Monte Cristo pana la un politician in carne si oase, ca Mandela! In fine, sa trecem, cum ar zice frantuzul!
Volumul pe care-l avem in fata cuprinde 850 de intrari - scriitori, ideologii, publicatii, institutii - , este foarte elegant ilustrat (Editura Univers Enciclopedic fecit), este acribios documentaristic, este adus la zi, este suplu in interpretari si, desi la intocmirea lui participa mai bine de o suta de autori, culmea, are unitate (datorata ochiului deosebit de atent si de experimentat al coordonatorului general!). Sunt inregistrati chiar prea multi plumitivi, dar asta-i situatia, e bine ca sunt! In opiniunea me nu stiu ce cata, de-o pilda, insi care nu au nici o legatura cu literatura, ca M. Lovinescu si G. Liiceanu - poate la comentatori sau la traducatori, caci exista si astfel de delimitari?!

---

Despre autor: