De-a alba neagra cu aderarea la UE

Mariahilfestrasse - principala artera comerciala a Vienei. Pleaca de la gara de Vest si duce pana-n centrul orasului, la Catedrala Sfantul Stefan. Gasesti de la magazine de lux, pana la pravalii in care o pereche de pantofi costa cat zece bilete de tramvai. E ora de varf a dupa-amiezii, cand pare ca toti vienezii se inghesuie sa-si goleasca portofelele si cardurile. Insa nu de fiecare data in profitul comerciantilor: langa o terasa linistita am putut admira o scena desprinsa parca de la inceputul anilor '90 - trei baieti de baieti invarteau cu un succes nebun alba-neagra si asta chiar in ziua in care Comisia Europeana prezenta raportul de monitorizare a Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana. "E prosti cu bube. Se uita in ochii tai si-ti zic: ia-mi banii! ia-mi banii! Asta este: miros fraierul fratioare si el ma roaga sa-i iau banii" - cam asta este filosofia de viata a baietilor de baieti. Gigi invarte cu dexteritate discuri si o austriaca blonda se repede cu o hartie de zece euro in mana sa atinga discul chipurile castigator. Ghinion! A pierdut banii, a ales lozul necastigator. Insa nu-si pierde increderea. Mai asteapta doua ture. Apare un imigrant care pune mana direct pe pozitia castigatoare. E fericit. Prestidigitatorul pare suparat. Blonda isi incearca norocul, inca o data. Ghinion. Nici acum n-are noroc. Nu stie jocul. Si pare gata sa mai riste si maine zece euro.
Romani plini de bani, romani cersetori
La nici o suta de metri de prima "instalatie" o alta ingramadeala de vienezi dornici de castig usor: insa aici nu se folosesc disuri, ci cutiute de plastic cu o biluta de burete care apare si dispare permanent, fara ca vreun participant sa poata castiga ceva. Pentru ca pur si simplu la "alba-neagra" nu castiga nimeni, doar ca vienezii n-au aflat inca chestia asta in ciuda celor 16 ani de contact cu Europa de est. Ne intoarcem catre primul grup de baieti iuti de mana si constatam cu uimire ca pe traseu a aparut o "intreprinzatoare" de etnie roma, cu copilul atasat de fustele traditionale si mana intinsa. "Merge, merge?", intreb direct in limba romana. "Nu prea... e zgarciti astia..." ne raspunde dezamagita balabusta. Peste alta suta de metri: alta grupare mama si copilul cu mainile intinse. Inca o suta de metri - aceeasi imagine. Mariahilfestrasse este dominata de "ei". Din peisaj nu lipsesc nici vanzatorii de flori. Dau sa ne ofere, in germana, un trandafir. Cand aud romaneste fug insa ca arsi. Austriecii trec valuri, valuri si arareori mai arunca cativa centi in mainile intinse. Dupa cateva ore, cand se lasa inserarea, ne intoarcem spre primul grup cu "alba-neagra". Surpriza! Toate "instalatiile de productie" au disparut brusc! Doar doi politisti austrieci se plimba agale pe trotuar. Organizare perfecta! Nimeni n-a fost prins "cu mana pe gaina". Se pare ca "inasprirea" reglementarilor in ceea ce priveste trecerea frontierelor inspre Uniunea Europeana e valabila doar pentru natarai: cine vrea sa ajunga in Austria la cersit ajunge fara probleme. Concentrarea e mai mare la Westbanhof, acolo unde ajung trenurile din Romania. Cu cat mergi spre centrul Vienei, parazitii romani, care se pare ca detin piata specifica din Capitala austriaca, dispar. Acolo e locul unor productii artistice pentru care vinezii si turistii platesc daca le place. Nici o inselatorie. Doar spectacol. Acolo insa nu sunt romani care fura sau cersesc. Sunt romani care cumpara. Numai haine scumpe. Fetele cu fuste scurte au bratele pline de pachete.
Nu sunt numai astfel de romani in Viena. Sunt si cei care muncesc, cinstit. La supermarket sau in cafenele. Marilena lucreaza la o carciumioara cocheta, situata langa gara. E multumita ca a scapat de Romania si vrea sa duca o viata linistita, dar in Austria, nu acasa, chiar daca vom fi in acelasi spatiu european.
Aderare nefolositoare
Presa austriaca analizeaza la rece aderarea Romaniei - Der Standart comenteaza "O reactie in lant fatala - daca nu sunt pregatite, Romania si Bulgaria nu vor putea trage foloase din aderare. Greseala capitala a fost comisa acum trei ani, atunci cand Romania si Bulgaria au fost asigurate ca vor adera in 2007 sau 2008. Astfel a fost pornita o reactie in lant fatala care nu mai poate fi oprita. Nici chiar amenintarea cu amanarea aderarii cu un an de zile nu mai constituie un mijloc de presiune".
Die Presse constata sec faptul ca "Bucurestiul conduce in fata Sofiei. In cadrul concursului intern intre cei doi candidati la aderare, Romania conduce, avand doua cartonase rosii mai putin decat Bulgaria". Un ziarist de la Sofia, pe care l-am intalnit in Viena, mi-a mormait intristat: "Noi nu avem un Nastase. La noi toate partidele sunt la guvernare si nu poate fi nimeni urmarit in Justitie pentru coruptie deoarece o sa cada Guvernul. Asta este, nu avem un Nastase! Nastase a salvat aderarea voastra!". Probabil ca ziaristul bulgar n-a avut curiozitatea sa urmareasca traseul penal al lui Nastase. Ca acesta n-a platit decat politic pentru modul in care a facut avere. Ca penal ancheta se prafuieste si pare sa nu fi fost folosita decat pentru imagine.
"Ne bucuram de aderarea Romaniei"
Andreas P. e director de comunicare in cadrul unui concern multinational cu reprezentanta in Romania care se ocupa de piata tutunului. El ne informeaza zambind profesional, cu toti dintii: "Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana constituie un prilej de bucurie pentru noi. Asteptam cu interes rezultatele raportului Comisiei Europene si credem ca va fi un raport pozitiv. Aderarea va aduce foarte multe lucruri bune Romaniei - Si pentru firma dvs? Adica veti avea pe cap mult mai multe reglementari in cazul in care Romania adera la Uniunea Europeana... - Asa este, insa noi suntem prezenti in Romania de mai multi ani, aderarea va fi benefica. Aici in Austria foarte multi oameni se tem de extindere si le este frica ca isi vor pierde slujbele. Insa acestea sunt mituri" - se incheie peroratia cu dinti albi si zambet larg, profesionist. In spatele ei se ascund insa problemele legate de publicitate, interzisa in multe cazuri pentru produsele din tutun si taxa pe viciu. Insa in Romania pachetul de tigari nu costa inca 5 euro, ceea ce-l face pe interlocutorul nostru sa para increzator in viitorul firmei pe care o reprezinta.
Jurgen O., editor pentru mai multe publicatii austriece si fost jurnalist ne informeaza sub protectia anonimatului ca: "Foarte multi austrieci se tem de o invazie a hotilor de buzunare si a cersetorilor din Europa de est in cazul in care vor fi deschise granitele. Trebuie mentinut un control asupra granitelor. Insa, pe de alta parte, din cate am vazut eu in Romania exista foarte multi oameni foarte bine pregatiti, care vorbesc cate doua-trei limbi straine si sunt foarte muncitori. Europa occidentala ar trebui sa cunoasca mai bine estul continentului, sa existe mai multe contacte. Extinderea Uniunii Europene reprezinta un lucru bun de care trebuie sa profite toata lumea".
Romania da, Turcia nu
Natalia, chelnerita in Viena de noua ani, venita din Slovacia: "E foarte bine ca Romania sa vina in Uniunea Europeana. Stii, eu am o prietena din Romania, e chelnerita tot pe strada asta, mai incolo... Jucam darts in fiecare seara, ne intelegem foarte bine...". In Slovacia a crescut nivelul de trai dupa aderare? "Nu prea, adica tot este greu... Eu am venit aici sa castig mai multi bani, insa nici aici nu merge foarte bine in ultima perioada...". Natalia se infierbanta brusc si dovedeste cunostinte avansate in domeniul afacerilor europene: "Romania foarte bine, este o tara foarte buna - insa Turcia nu! Turcia nu trebuie sa intre in Uniunea Europeana! Adica ce au ei in comun cu noi? Sunt musulmani, noi suntem crestini! Nu e bine! Romania da, Turcia nu!".
Vasile - din Timisoara, angajat in Viena la o firma de constructii: "E bine, merge binisor - Cat castigi aici? - Cam 800 de euro, nu cine stie ce, dar e bine...". Pe Vasile l-am gasit in spatele Primariei din Viena, statea pe trepte si tragea agale dintr-o tigara: "Pai si ce faci aici? Construim o Buhne (scena, n. red.) in fata la Rathaus (primarie n. red.) - Si tu? - Astept masina cu materiale, mai fumez, nu e nici o graba..."

---

Despre autor: