La 15 noiembrie 1987, muncitorii din intreprinderile brasovene au avut curajul sa infrunte regimul Ceausescu. In zilele noastre, eroii de la Brasov sunt tratati si de autoritati, si de aceia care se doresc a fi ""contabili"" si totodata ""judecatori"" ai comunismului ca si cum ar fi murit.

Aproape zilnic, circa o duzina de oameni se plimba dintr-un studio de televiziune in altul, aruncand in ochii opiniei publice praf anticomunist. Se incrunta vorbind manios despre ""tortionari"", ""crime"", ""victime"", ""natura criminala a regimului comunist"", ""procesul comunismului"" si alte asemenea cuvinte mari si, vai!, atat de asemanatoare cu limba de lemn dusa de documentele de partid ""pe cele mai inalte culmi"". In ""institutele"" declarate ""stiintifice"" prin ""vointa politica"" (la fel cum Ceausescu declarase socialismul ""stiinta"" pentru toti!), unii se prezinta ""investigatori"", altii ""istorici"", iar altii etaloane de inalta tinuta morala si etica! Si iarasi, fara voie, gandul te duce de la reprezentantii autodeclarati ai societatii civile la revolutionarii de profesie care, la randu-le, s-au autopropus ""reprezentanti ai poporului"".
UNDE SUNT VICTIMELE? Dar care sunt crimele si unde sunt victimele? Unde sunt oamenii care si-au riscat viata, care au fost torturati in anchete si au facut apoi ani grei de puscarie? Ce spun ele de ""procesul comunismului""? Pe cine ar dori sa vada pe banca acuzatilor? Si, nu in ultimul rand, ce fac acei oameni astazi si cum traiesc? In ce raporturi se afla la capitolul ""binefaceri ale democratiei"" cu ""profesionistii anticomunismului"" aparuti dupa desfiintarea Partidului si a Securitatii? De ce oameni obisnuiti din punctul de vedere al situatiei sociale, putinii care au avut insa curajul neobisnuit sa se revolte deschis impotriva regimului totalitar, riscandu-si cu adevarat viata, sunt tratati de ""contabilii-judecatori"" ai victimelor si tortionarilor comunismului ca si cand n-ar mai exista?
Reflectand la o asemenea situatie si cunoscand pe cativa dintre eroii de la Brasov, ramai cu sentimentul de vinovatie si rusine ca pentru autoritati si comisiile lor, razvratitii din 1987 ocupa acelasi loc in memorie si preocupari ca si razvratitii lui Gheorghe Doja sau cei din 1907. Astfel de consideratii se pare ca sunt (deloc involuntar!) trecute cu vederea in discutiile despre ""stabilirea crimelor regimului comunist"".
In contextul disputelor intelectuale privind ""crimele comunismului"" si condamnarea acestora,
ne-am deplasat la Brasov pentru a vedea ce mai fac aceia care au strigat ""Jos Ceausescu"" fara a avea ""spatele asigurat"" de vreun context international favorabil. Muncitorii brasoveni si minerii din Valea Jiului sunt protagonistii singurelor miscari de protest din Romania comunista. La televizor nu-i arata nimeni, locul lor fiind ocupat de pseudoistorici si ""neobolsevici anticomunisti"". Am gasit niste oameni pe care ""tranzitia spre capitalism"" i-a lasat fara locuri de munca. Rememoreaza insa cu mandrie gestul lor din 15 noiembrie 1987.
Isi amintesc acum, foarte tineri fiind, ajunsi aproape de limita suportabilului, ca la 15 noiembrie 1987 s-au revoltat. N-au mai suportat foamea, frigul, retinerile nejustificate dintr-un salariu cu care oricum nu prea aveau ce sa cumpere din ""Alimentara"". Au urmat anchete, condamnari, deportari in alte orase din tara, familii despartite si vieti distruse.

DEZAMAGIRE. Florin Postolachi crede ca ""societatea civila"" nu este interesata de disidentii brasoveni, deoarece au legitimitate