Dintre "durerile" specifice femeilor

In prezent, durerile menstruale sunt bine cunoscute si, pentru numeroase femei, se poate face un tratament eficace prin administrare orala a unor comprimate, fara sa se recurga la o interventie chirurgicala majora.

Ce este dismenoreea?
Se intelege prin dismenoree asocierea menstrelor cu durerea. Este perceputa ca o "crampa" in zona inferioara a abdomenului si poate incepe cu cateva zile inainte sau chiar la aparitia sangerarii menstruale. La femeile tinere durerile apar, in principal, in primele doua zile ale menstrelor; in unele cazuri, in special la femeile mai in varsta durerea devine mai puternica pe masura ce perioada menstruala progreseaza. Concomitent cu durerea se mai pot inregistra alte tulburari, printre care: greata si diareea, durerile de cap, durerea iradiind in jos, spre membrele inferioare, oboseala, schimbari ale dispozitiei.

Cine sufera de dismenoree?
Majoritatea femeilor au, ocazional, o oarecare dismenoree. La aproximativ 7 la suta din femei ea este insa atat de intensa incat ele sunt nevoite sa-si intrerupa munca cu regularitate. Se cunosc doua feluri de dismenoree, si anume "primara" si "secundara". In esenta, cea primara inseamna ca nu se cunosc cauzele, pe cand cea secundara are cauze identificabile.

Dismenoreea primara "spastica"
Este tipica la adolescente. De obicei apare in decursul primului an dupa menarha, continuand apoi cu intermitente. Durerile au caracter de crampa, fiind asemanatoare cu contractiile din cursul travaliului. Uterul este un organ muscular, contractiile fiind o urmare a activitatii sporite a muschiului. Aceasta inseamna ca din cauza cresterii presiunii intrauterine vasele care iriga uterul sunt comprimate si aportul de sange prin ele scade. Sangele transporta oxigen si alte substante nutritive la toate tesuturile din organism; daca, dintr-un motiv oarecare, aportul este insuficient, apare durerea. Un fenomen asemanator se intampla la inima, cand se percep dureri toracice (angina) la efort fizic. Durerea poate fi cauzata de secretia intrauterina a unor substante chimice, numite prostaglandine. Acestea au fost gasite in uter in cantitate foarte mare si unele din ele intensifica activitatea muschiului uterin, cu descresterea afluxului sanguin si dureri consecutive. Cantitatea intrauterina a prostaglandinelor este mai mare la femeile cu dismenoree decat la cele fara dureri. Aceasta confirma parerea majoritatii ginecologilor ca dismenoreea nu este o inchipuire. Prostaglandinele nu sunt insa cauza durerilor in toate cazurile; la unele femei mai sunt implicate, probabil, si alte substante.

Dismenoreea secundara
Aparitia durerilor se constata in prezenta unei afectiuni diagnosticate. Printre cauzele obisnuite se numara: anomaliile congenitale, fibroamele uterine, infectiile pelviene, stenoza (stramtarea) colului uterin, dispozitivele intrauterine sterilizante, endometrioza.
Anomaliile congenitale sunt defecte de structura ale uterului cu care se naste copilul. Daca scurgerea sangelui menstrual este blocata intr-un fel oarecare, uterul se forteaza exagerat ca sa invinga blocajul, ceea ce poate intensifica durerea. Asemenea fenomene se observa in stenoza cervicala (stramtarea colului uterin) care poate fi si o consecinta a unei interventii chirurgicale, provocand durerea menstruala. Fibroamele uterine sunt tumori benigne (necanceroase) ale muschiului uterin, afectandu-i, probabil, contractiile. Cauza exacta nu este sigura pentru ca multe femei cu fibroame uterine nu au dureri menstruale. Infectiile pelviene maresc, in general, cantitatea de prostaglandine (substantele chimice, generatoare de durere, gasite in uter) producand si alte substante care pot provoca durerea si probabil din aceasta cauza femeile cu infectii pelviene au adesea dureri menstruale. Aceasta ar putea fi valabil si in cazul femeilor cu endometrioza si ar explica partial de ce multe femei cu sterilete intrauterine au adesea dureri menstruale, desi s-ar putea ca in acest din urma caz prezenta unui corp strain sa fie iritanta pentru uter.

Ce trebuie sa faca medicul?
Ginecologul va interoga, va examina si ar putea aranja o ecografie sau o laparoscopie. Ecografia este un procedeu simplu care consta din deplasarea unei piese rotunjite pe suprafata abdomenului sau in interiorul vaginului. Examenul ecografic este nedureros si nedaunator; el ii permite ginecologului sa identifice anomalii de forma sau marime ale uterului si ale ovarelor. Adeseori prin acest examen sunt descoperite fibroamele uterine. Ecografia nu necesita spitalizarea pacientei.
Laparoscopia se face in spital, internarea durand numai o zi. Pacientei i se administreaza de obicei un anestezic general, dupa care se patrunde in abdomen cu un telescop special. Pot fi astfel examinate vizual uterul, ovarele, trompele si tesuturile inconjuratoare. Orice afectiune prezenta, de exemplu o infectie sau o endometrioza, poate fi cu usurinta identificata si, eventual, tratata in acelasi timp. Aceasta se poate discuta cu ginecologul.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe