Recent, presedintele Traian Basescu i-a transmis directorului SRI, Radu Timofte, ca institutia pe care o conduce are probleme de imagine. Si ca in raport cu aprecierea internationala de care se bucura, in special in materie de antiterorism, principalul serviciu de informatii al Romaniei este destul de prost vazut pe plan intern. Cauzele sunt multiple si voi incerca sa le analizez.
Subiectul care a umbrit cel mai mult imaginea SRI a fost relatia cu CNSAS. Mai vocali, cultivati in permanenta de mass-media, membrii Colegiului CNSAS au explicat de nenumarate ori opiniei publice ca nu-si pot duce opera la bun sfarsit din cauza SRI. E vorba despre accesul deplin la dosarele Securitatii si demascarea politiei politice. Predarea cartotecii, fara de care milioanele de dosare sunt de fapt muntele lui Sisif, a fost un subiect important.
SRI a predat pana in prezent cateva sute de mii de dosare, au fost editate carti interesante de specialistii CNSAS, dar suspiciunile care planeaza asupra unor politicieni au tensionat puternic relatiile dintre cele doua parti. Pentru ca a intarziat pana in 2006 predarea majoritatii arhivei si a cartotecii, SRI are partea lui de vina.
Sa nu se mire de cifrele din sondaje, de atitudinea societatii civile, de criticile din presa. Pentru a rupe definitiv relatia cu trecutul, cu Departamentul Securitatii Statului, serviciul condus de Radu Timofte ar fi trebuit sa faca primul pas. Sa ceara public predarea rapida a dosarelor, sa solicite mai devreme CSAT o astfel de procedura. Astfel n-ar mai fi carat in spate acest balast, cu efecte nefaste in planul imaginii. Nu-i mai putin adevarat ca sub mandatul actualului director s-au produs cele mai rapide evolutii in relatia cu CNSAS. Dar pentru un serviciu de informatii atat de important, al unei tari membre NATO, ar fi fost de dorit pasi mai fermi de ruptura definitiva cu fosta Securitate. Intarziind predarea dosarelor, SRI a creat senzatia ca are ceva de ascuns, ca doreste protejarea mostenirii fostei Securitati. Chiar daca acest lucru ar putea sa nu fie adevarat.
Ceea ce conteaza mai mult, in special cand vine vorba despre faima unui serviciu secret, este imaginea. Poate nici FBI, nici MI5 nu sunt servicii perfecte. Vedem astazi dezbaterea uriasa in privinta restrangerii drepturilor si libertatilor fundamentale in Occident, pe fondul luptei antiteroriste. Dar imaginea lor este una puternica, de structuri profund democratice, aproape infailibile in lupta pe frontul invizibil.
Au trecut 16 ani de la prabusirea comunismului in Romania si SRI este inca suspectat, acuzat si aratat cu degetul ca nu vrea o rupere definitiva si irevocabila in raport cu fosta Securitate. Chiar daca o face in mod concret, procesul acesta nu este suficient de bine pus in valoare. Atat pentru informarea romanului de rand, cat si pentru imaginea Romaniei pe plan extern.
Aflu despre existenta unui flux informativ consistent intre SRI si NOS (NATO Office of Security). Aud ca pe la Bucuresti vin sefi de servicii secrete din Germania, Israel, Italia, Marea Britanie si altele. Stiu ca exista o apreciere fara precedent in SUA si alte tari NATO a profesionalismului specialistilor in domeniul antiterorist din SRI.
Sunt multi tineri care au ajuns in functii importante in centrala SRI sau in sectiile judetene, care nu au nici o legatura cu fosta Securitate. Nici unul dintre aceste atuuri pentru un serviciu secret NATO nu este valorificat in planul imaginii de SRI.
Majoritatea celor care se afla in fruntea acestei structuri prefera sa treaca sub tacere unele succese, dar sa si taca malc atunci cand mizeria este descoperita. Nu cere nimeni detalii despre activitati curente, sensibile pentru securitatea nationala, dar o mentalitate moderna, mai putin conservatoare in raport cu restul societatii este imperativa.
N-au fost putini ofiterii care au fost dati afara, trecuti in rezerva sau deferiti Parchetului. Pentru abuzuri, coruptie si altele. SRI a preferat o faca in tacere, in loc sa anunte in mod public faptul ca scapa de genul acesta de ofiteri de informatii, incapabili sa se adapteze la cerintele democratiei. Cum vrei sa convingi o tara intreaga ca evoluezi, daca nu anunti public, in mod constant, ce schimbari au loc? O statistica facuta o data la doi-trei ani nu ajuta la nimic.
Abia acum vedem un lant de comunicate privind ample schimbari in structura teritoriala a SRI. Dispar generali si colonei, apar la comanda maiori si locotenent-colonei. Asta inseamna intinerire.
Ceea ce ramane insa in mentalul colectiv este informatia zilnica, din ziare si de la televiziuni, subliniata si de reprezentanti ai societatii civile. Iar aceasta informatie zilnica este in mare parte negativa la adresa SRI. Daca ea nu este conforma cu realitatea, nu poate fi decat vina sefului institutiei.
Pentru bataliile pierdute, istoria nu retine decat erorile capeteniilor de osti.