Sotii Anghel traiesc
intr-un microbuz, langa un bloc cu locuinte nationalizate. Acum trei luni, cel care a prezentat actele de proprietar i-a lasat fara casa. Memoriile catre autoritati s-au strans teancuri, iar locuintele sociale pare-se ca au intrat in pamant.

Evacuati din locuinta de pe Strada Grigore Alexandrescu, Nicolae si Alexandrina Anghel si-au gasit culcus intr-o dubita, pe cinci scaune tari, intre plapumi si perne. Toata agoniseala lor zace in dreptul adapostului pe patru roti, sigilata in folii de plastic. Un aragaz cu butelie, un frigider, un cuptor cu microunde, o masina de cusut si saci intregi cu haine imbracate de cateva ori stau inghesuite langa blocul in care cei doi si-au petrecut 16 ani din viata.
LEGEA 10/2001. Nicolae Anghel pune deoparte ziarul si ochelarii de citit si coboara din masina in tinuta domestica. Cu un aer linistit si resemnat de nevoie, incepe sa depene tarasenia. Totul a inceput in 1990, cand sotii Anghel au ingrijit o femeie in varsta, chiriasa in blocul cu pricina. Le-a mers bine o vreme, pana la moartea batranei. ""In a€™94 am facut contract de subinchiriere, apoi am depus acte pentru a cumpara locuinta. Nu am primit nimic, pentru ca de la Primaria Sectorului 1 ni s-a zis ca se incalca Legea 10/2001, fiind casa nationalizata"" care fusese revendicata. Atunci, familia Anghel a apelat la primarie pentru a primi in schimb o locuinta sociala. Nu au obtinut-o nici pana acum, ""din lipsa de posibilitati"", dupa cum arata instiintarile edililor. Iar la 22 februarie 2006, apartamentul din Grigore Alexandrescu i-a revenit adevaratului proprietar, cei doi locatari fiind evacuati dupa trei ani de procese.
ADAPOST PROVIZORIU. De trei luni, sotii Anghel, ambii trecuti de 50 de ani, se spala in galeata, in vazul lumii, isi fac nevoile in saci de unica folosinta si isi gatesc cum pot. ""Avem butelie, avem aragaz. Ne facem cate-un ceai, cate-o cafea. Nu ciorbe. Mai mult ne ungem unt pe paine"", spune Nicolae Anghel. Alexandrina este infirmiera la Spitalul ""Grigore Alexandrescu"", iar barbatul ei s-a lasat de meseria de lacatus mecanic pentru a pazi avutul familiei. O doctorita le-a incredintat pentru o vreme masina. ""Dupa ce mi-o ia, imi cumpar cort din ala de florareasa si mi-l pun aicea"", spune barbatul.
SOLUTIILE LIPSESC. Din februarie, familia Anghel a fost vizitata o singura data pentru constatare de ""cei de la Protectia Sociala"". ""Ne-au spus: lucrurile ni le pun intr-un cort, iar pe noi in odai separate la caminul oamenilor fara adapost. Cum sa-mi las lucrurile? Pai, mai gasesc ceva?"" Luna de luna, Nicolae Anghel a trimis memorii la Primaria Capitalei, la Prefectura, la Guvern, chiar si la Presedintie. Toti i-au dat acelasi raspuns: solutionarea dosarului tine de competenta Primariei Sectorului 1. Numai ca cei de la primarie inca ii tin pe oameni cu promisiunea ca totul se va drege ""in functie de posibilitatile viitoare"" si intarzie sa trimita o comisie care sa constate conditiile in care traiesc cei doi soti ramasi pe drumuri. ""N-avem nevoie de pomana, noi muncim. Nu vrem decat un acoperis, sa ne incuiem lucrurile. Vrem ca presedintele Basescu si premierul Tariceanu sa se sesizeze si sa ne dea si noua o locuinta"", incheie Nicolae Anghel.