Obrazul, in constructia simpla si complicata a lighioanei-om, n-are un rol prea sofisticat. Barbatii si-l barbieresc zilnic, ceea ce pentru multi dintre ei e o corvoada neghioaba, iar femeile, pentru a fi ispititoare, il tencuiesc cu pudra si sulemeneli. Cu obrazul nu auzi, nu vezi si nu calci prin pietroaie, asa cum faci cu talpile. Singura lui ciudatenie, care il avanseaza din banal si il incuscreste cu inima si simtirea, este ca uneori roseste. E un reflex sufletesc, care il innobileaza si una din putinele probe ca omul, prin obraz, nu-i o cizma. Prin articulatiile lui curge jena, rusinea, chestiuni absente, de pilda, la patrupedul vaca. Vaca nu roseste. Nu pentru ca nu are obraz, ci pentru ca din articulatiile ei rumegatoare absenteaza jena. Ea se balega pe trotuar si bese, cracanandu-si picioarele dindarat, intr-o piata publica.
Ce legatura au toate aceste consideratii, banale de altfel, cu titlul ciornelor mele de azi? Au, fiindca domnul Stolojan, consilier prezidential, la capatul unei biografii cu multe si explozive necunoscute, se prezinta publicului cu obrazul lipsa. Domnul Stolojan, dupa retragerea definitiva din viata politica, subliniez definitiva, revine abrupt cu o infirmitate. I-a fost extirpat obrazul. Chipul domnului Stolojan se prezinta ranjit. Daca il privesti cu luare aminte, el se compune fotografic din dinti, ochi si frunte. Dintii, insirati pe maxilar, exprima o inclinatie razboinica. Ei cearta, acuza, ranjesc, proclama. Ochii, privind in sus indarjit, pe sub fruntea mare, accentueaza si ei simtul polemic. Rafuiala, dar si seriozitate. In concluzie, un barbat fara obraz, dar serios.
Intamplarea face sa cunosc cativa liberali, unii mosteniti din relatii de familie, in generatii succesive, de la bunicii mei, si unii, si altii liberali. Retragerea, dramatica atunci, caraghioasa azi a domnului Stolojan, a fost comentata din belsug. Un lucru era cert: domnul Stolojan se retrage definitiv din viata politica si chiar si din viata publica.
Le-a spus-o liderilor liberali prin viu grai, in stilu-i inconfundabil, chiar el. Nu mai revin niciodata, a subliniat Stolojan.
Am scris atunci un articol critic intr-un ziar cu care colaboram. Criticam regizarea, balciul, circul. Un bun prieten ziarist m-a sunat si mi-a spus cu aer confidential: Lucian, omul are cancer. E in faza metastazelor. Iarta-l. Mi-am retras articolul. Suferinta merita doza ei de ingaduinta.
Iata o intamplare, singura in care l-am cunoscut direct pe domnul Stolojan si pe care nu pot s-o uit. Sala Palatului din Bucuresti. Lume multa. Patroni, industriasi, crema capitalista a Romaniei. UGIR 1903 isi desfasura adunarea generala de alegeri. Candidaturile, conform statutului, fusesera depuse din timp. Orice membru avea posibilitatea sa candideze. Fusesera tiparite buletinele de vot cu cei trei candidati, fusesera rostite cuvantari si anuntate proiecte. In acel moment a aparut in sala domnul Theodor Stolojan, fost prim-ministru, fost la Banca Mondiala, fost la... Aducea de mana un patron, prieten apropiat de afaceri. Intrarea domnului Stolojan a fost insotita de aplauze. Era o surpriza placuta pentru comunitatea patronala. Capetele se intorceau cu simpatie spre locul in care se asezasera Stolojan si prietenul lui. A stat un timp pe scaun, dupa care a plecat la tribuna, la microfon. Ce invataminte ne va transmite oare Theodor Stolojan? Sala a amutit. Era o tacere respectuoasa. Domnul Stolojan si-a inceput discursul abrupt si l-a incheiat la fel: trebuie sa-l alegem musai presedinte al UGIR 1903 pe patronul cu care venise, prietenul lui. Prietenul lui nu-si depusese candidatura. Mai mult, nici macar nu era membru al UGIR 1903. Dar ce conta?
Dezamagirea se latea treptat, treptat pe chipurile celor din sala. Admiratia facea loc vascos dezamagirii. Incet, incet aplauzele de la inceput s-au preschimbat in murmure si pentru ca discursul nu se mai ispravea, iar tema era aceeasi, Theodor Stolojan a fost huiduit. Va imaginati ca a rosit cumva, ca si-a scurtat pledoaria panegiric?! As! Nu i s-a clintit un muschi de pe fata. Omul asta are obraz de porc, a zis brutal unul de langa mine.
M-am abtinut.
Iesirea la rampa a domnului Stolojan, repetand ca un robot, rece si metalic discursul lui Traian Basescu anti-PNL, face parte din statura politica a fostului presedinte liberal. Inmormantarea PNTCD care
l-a avut ca maestru de ceremonii pe Traian Basescu, printr-o lovitura data din interiorul guvernului Ciorbea, este urmata simetric de dorinta inmormantarii PNL, singurul partid istoric care legitimeaza european democratia romaneasca. FSN, aripa PD, trebuie sa infaptuiasca aceasta misiune. Numai ca liberalii nu sunt taranisti. Mortul scoate piciorul din sicriu, stranuta la ceremonia inmormantarii, injura la randu-i. Oricum, cam multe misiuni pentru ofiterul de vapor Basescu si cusuta cu ata alba desemnarea cioclului Stolojan. Singurul lucru cinstit pe care il spune consilierul Stolojan este acela ca el are orientari liberale. Niciodata n-a spus ca este liberal. Maine va spune ca PD este un partid cu orientari liberale.