Ciudat lucru, am intrat in comunism agitand stegulete rosii si ne pregatim sa iesim definitiv din comunism agitati de aceleasi stegulete rosii... Chiar daca steguletele de acum sunt mai degraba antidotul celor de odinioara, noi am reusit sa pastram de-a lungul timpului un element de continuitate: heirupismul superficial cu care actionam atunci cand le vedem fluturand.
Cand scriu aceste randuri inca nu cunosc concluziile raportului de tara ce va fi prezentat de Comisia Europeana. Varianta cea mai probabila, care se profileaza la orizont, e cea a unei aderari conditionate. Si aproape sigur, cu toate steguletele care ne marcheaza drumul, vom adera la Uniunea Europeana. Dincolo de suspansul explicabil al acestor ore, pentru Romania adevarata problema incepe sa devina nu aderarea, ci integrarea. Adica adecvarea noastra efectiva la institutiile si la modul de a fi si de a actiona al Europei. Cu toate termenele de gratie pe care le acorda Uniunea pentru unul sau altul din domenii, nu exista integrare conditionata. Nu putem fi oarecum europeni.
Chiar in zilele cand UE ne priveste cu lupa, noi am reusit sa declansam un scandal care a pus in miscare aproape toate mecanismele romanesti de dezordine, incompetenta si cardasie. In plus, am facut acest lucru in legatura cu un domeniu fata de care europenii manifesta un maximum de sensibilitate: gripa aviara.
Extinderea epidemiei, in judetul Brasov si dincolo de el, pana in supermarketurile din Bucuresti, este rezultatul multor zile in care, desi se stia de existenta virusului, autoritatile nu au facut nimic. Desi exista deja un model de operare aplicat in zeci de cazuri si care reusise sa izoleze treptat fenomenul. Dar de data asta nu a mai fost vorba despre pasari din curtile unor tarani amarati. Ferma avicola de la Codlea apartinea - se pare - unui membru PNL, ca si ministrul Flutur. Dintr-o data s-au aplicat alte proceduri.
Intrebarea care ramane este daca te poti integra cu adevarat in Europa atunci cand ai, de pilda, obiceiul de a ascunde sub pres gunoiul de partid, chiar si atunci cand e plin de virusuri apolitici.
Nu vom obtine beneficiile acestei aderari decat fragmentar si chinuitor, daca nu ne vom si integra in anii care vin, daca nu vom renunta la metehnele care ne-au adus in situatia de a astepta cu sufletul la gura deciziile Comisiei Europene si fiecare declaratie a fiecarui comisar.
Nu poti fi membru al Uniunii Europene daca, nici dupa sase valuri de inundatii, nu pui la punct un mecanism eficient de reactie.
Nu poti fi membru al Uniunii Europene daca nu ajungi la o cultura politica apta sa permita mai multor partide sa guverneze impreuna responsabil.
Nu poti fi membru al Uniunii Europene daca nu
se declanseaza nici o responsabilitate atunci cand
schimbi, si schimbi, si schimbi sistemele fiscale, in vreme ce tot continentul se uita la tine si asteapta sa ajungi la o concluzie.
Nu poti fi membru al Uniunii Europene daca nu esti in stare sa concepi proiecte, sa le pui in miscare si sa continui aplicarea lor. Facand, de pilda, macar doi centimetri de autostrada pe an.
Peste cateva ore, raportul Comisiei va fi public si va deveni istorie, la fel ca si finalizarea negocierilor de aderare din decembrie 2004 de catre guvernul pe care l-am condus. Continutul lui ma preocupa doar intr-o anumita masura. Ceea ce conteaza cu adevarat, de acum incolo, este cum ne vom continua istoria, in aceasta noua ipostaza, in asa fel incat sa aratam ca am invatat cate ceva din ea.