Un bun prieten al meu a povestit de curand, in presa, o intamplare din vremea cand a avut o bursa in Germania. S-a dus intr-o zi intr-un magazin ca sa-si cumpere o bicicleta. Vanzatoarea era tanara, draguta, a parut sa-l simpatizeze pe barbatul inalt
Un bun prieten al meu a povestit de curand, in presa, o intamplare din vremea cand a avut o bursa in Germania. S-a dus intr-o zi intr-un magazin ca sa-si cumpere o bicicleta. Vanzatoarea era tanara, draguta, a parut sa-l simpatizeze pe barbatul inalt, cu aparenta de intelectual distins, si mai ales a fost impresionata de faptul ca el dorea o bicicleta model nou, mai scumpa decat cele obisnuite. Asa ca au conversat o vreme foarte insufletit in limba engleza. Fireste, a venit si momentul in care fata l-a intrebat de unde vine. ""Sunt roman"", i-a zis amicul meu. Din acel moment, povestea el cu amaraciune, fata i-a intors complet spatele, a facut repede formele, i-a pus bicicleta in brate si aproape ca l-a dat afara din magazin.
De astfel de intamplari e plina presa noastra, dar mai ales ""presa orala"". De-alde noi, care umblam mult prin cele strainataturi, auzim la tot pasul relatari despre cat de sovini sunt occidentalii la adresa noastra, cu cat dispret ne trateaza, cum ii considera ""venetici"" chiar si pe romanii stabiliti de decenii alaturi de ei, in cine stie ce land bavarez sau canton elvetian. Sa fii roman, par a spune toti compatriotii mei, cu obida, inseamna sa induri, zi de zi, cea mai revoltatoare discriminare. Toti suntem considerati tigani, hoti, cersetori si mai stiu eu ce. Cliseele despre Romania, de care sunt pline mediile occidentale, cele cu mizeria si tigania de la noi, cu cainii vagabonzi, cu copiii strazii, cu cei infectati de SIDA, ne-au creat la toti o imagine pe care omul de pe strada din Germania, Franta sau Spania o crede si se poarta fata de noi ca atare, cu desconsiderare si ura.
Nu zic ca nu-i asa. Omul din vestul Europei nu e cel pe care ni l-am construit noi in imaginatie in perioada cand nu puteam calatori: un cetatean bogat, civilizat, perfect democratic. E si el om. Sunt si-aici insi de toate felurile, de toata mana. Unii sunt cu adevarat sovini. Altii nu.
Despre romani, ei nu stiu aproape nimic: am fost un popor care a tacut despre el timp de decenii. Ce sa fi aflat gasconul sau prusacul despre noi? Experientele cu romani au fost pentru el mai degraba neplacute. Intr-adevar, primul val de dupa revolutie a fost alcatuit din raufacatori, escroci si cersetori. Al doilea val, cel de-acum, e format din imigranti extrem de umili, zidari, femei in casa, zilieri, oameni rau imbracati, rau hraniti, care traiesc claie peste gramada in cate-o camera inchiriata. Intelectualii, oamenii civilizati care pot vorbi o limba straina, care au competente superioare sunt mai departe extrem de putini. Oricat de apreciati ar fi de colegi si de vecini, ei nu pot schimba imaginea de ansamblu. Vreau sa adaug insa ca, pe langa cei ce se lasa puternic influentati de imaginea noastra ca popor, incat ajung sa dispretuiasca un roman imediat cum l-au cunoscut, sunt si foarte multi care te judeca dupa ceea ce spui si ce faci.
Si, din pacate, multi dintre noi nu spunem si nu facem numai lucruri demne. De fapt, o spun din proprie experienta, noi, romanii, suntem victimele unui cerc vicios psihologic cand locuim in strainatate. Ajungem acolo deja pregatiti sa infruntam sovinismul si dispretul tuturor. Venim deja montati impotriva celor ce se vor uita de sus la noi. Suntem mai sensibili decat o mimoza, avem o coada lunga cat o zi de post, si evident ca pana la urma ajunge sa te calce cineva pe ea. Daca-i zici buna ziua unui francez si el intamplator se uita in alta parte, te socotesti imediat ranit de moarte, si deodata simti ca-i urasti pe toti francezii. Daca nu-ti intampina realizarile (reale sau imaginare) cu elogii si entuziasm, inseamna ca sunt cu totii niste tampiti. Daca un biet neamt care lucreaza la uzinele Bosch n-a auzit de Mircea Eliade, evident ca ""nemtalaii"" sunt cu totii niste inculti, din Germania aia a untului de care vorbea cineva. Complexul nostru de inferioritate, care ne insoteste pretutindeni, ne face banuitori, vulnerabili, usor de jignit. In cazurile cele mai triste, el se transforma in complex de superioritate. Construim la randul nostru clisee negative despre occidentali: au scoli proaste, sunt necivilizati, nu alearga decat dupa bunuri materiale, sunt imbecilizati de reclame, nu mai au viata interioara... De cate mii de ori n-am auzit ca omul din Occident dispretuieste cultura si pe artisti, de parca noi le-am inalta statui in pietele publice. Nu vedem insa ca, de obicei, nu suntem in stare sa legam cu ei o conversatie in engleza, franceza sau germana, ca nu stim sa socializam, ci ne retragem ca bursucii prin colturi, ca nu vrem sa participam la viata normala a comunitatilor in care traim. Am vrea, asa, sa fim iubiti de dragul ochilor nostri frumosi, cu toate ca nici pe-aceia nu-i avem de cele mai multe ori...
Cred ca remediul tuturor acestor suferinte este sa gandim realist. In strainatate esti un strain. Trebuie sa te porti de doua ori mai decent si mai civilizat decat localnicii, ca ei sa te considere un om decent si civilizat. Fa asa, daca poti, si vei fi iubit.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.