Domnul Vladescu de la Finante imi e chiar simpatic. Are un fel de a fi mai aparte, mai departe chiar. Mai departe de realitatile Romaniei. Stilul sau flegmatic putea face cariera intr-un alt cabinet, intr-un alt Guvern vreau sa zic, intr-o alta tara. E mistocar din priviri, arogant din miscari si are, in general, o liniste interioara care nu se potriveste deloc, dar deloc cu saracia in care se zbate Romania. Este si motivul pentru care nu-i putem cere domnului Vladescu de la Finante sa se schimbe, sa fie ipocrit. Dar nici nu-l putem lasa la nesfarsit sa se chinuiasca cu portofoliul pe care-l ocupa printr-o coincidenta de imprejurari.
Am inteles din fiecare exprimare publica a sa, la radio, la televizor, la Guvern, ca este putin cam sofisticat pentru contribuabilul roman, ba chiar nevoile si problemele acestuia il lasa rece. Elvetia, de exemplu, mi se pare o tara potrivita pentru gratia, dar mai ales pentru greata cu care se exprima domnia sa. Pentru ca domnul Vladescu de la Finante este un boier de vita noua, cred ca nu mai trebuie lasat nici o zi in plus sa-si complice existenta, sa si-o deranjeze cu taxele si impozitele tarii. De ce sa-i tulburam noi linistile si sictirul tocmai acum, cand domnia sa, trecut binisor de prima tinerete, poate sa mediteze relaxat pe o coama de deal, pe malul unui rau, pe o insula s.a.m.d. la nemurirea sufletului. A fi prea gretos pentru Romania nu este o vina. Sa fim bine intelesi!
Nu vrem altceva decat sa salvam finantele, pe de o parte, si un suflet nobil, pe de alta parte, prea sensibil si prea complicat pentru nenorocirile cu care ne-am obisnuit sa traim in fiecare zi. Ati vazut cata suferinta ii provoaca domnului Vladescu de la Finante functia pe care-o ocupa? Se simte si-n voce, usor obosita, cu un ""r"" care aproape nu se mai audea€¦ Se aude? Lasa-ne, lasa-nea€¦