Insula Spinalonga a fost fortificata, cu secole in urma, de venetieni, care voiau sa apere mai usor Golful Elounda. Din 1904 a fost, pentru jumatate de secol, loc de osanda pentru bolnavii de lepra. Colonia, ultima din Europa, a fost parasita in 1957.

Portul din Agios Nikolaos clipeste lenes spre Mediterana in dimineata de mai. Proprietarii tavernelor privesc somnorosi si nedumeriti, sorbind din frappe, spre turistii blonzi si plini de energie care au invadat cheul. Diminetile cu glas domol ale cretanilor sunt punti intre chefurile care tin din miez de noapte pana-n zori si siesta cu somn, care debuteaza dupa pranz si se incheie pe la 5:00 dupa-amiaza.
Vapoarele albe cu nume de zei, care dorm in port, incep sa se dezmeticeasca abia dupa ora noua, cand soarele a urcat binisor spre cer. Cu incarcatura obositor de matinala, formata in cea mai mare parte din turisti germani si nordici, isi incep drumul pe apele Mediteranei.

FORTAREATA VENETIENILOR. Dupa cateva minute, in dreptul Golfului Elounda, o fortareata incepe sa se contureze pe varful stancilor care se ridica din mare. E Spinalonga, insula fortificata de venetieni in secolul al XVI-lea. Tot venetieni se pare sunt cei care au botezat-o asa, adica ""spin lung"". Ce i-a facut sa aleaga aceasta denumire nu prea se stie insa. Unii spun ca Spinalonga ar fi fost, la inceputuri, o peninsula, de forma ascutita a unui os de peste. Ca sa se apere mai bine, venetienii au sapat un mare sant si au separat o bucata de pamant - insula de astazi, pe care au construit apoi fortareata. O alta varianta ar fi ca numele locului se trage de la vegetatia spinoasa care creste pe insula. In sfarsit, potrivit unei a treia ipoteze, venetienii i-au zis Spinalonga dupa... ureche, pentru ca asta intelegeau ei din expresia locala ""stinelounda"" (adica spre Elounda).