Totul s-a intamplat in seara zilei de 30 august 1980, cand, in cancelaria profesorilor de la unul dintre liceele bucurestene, a fost gasita fara viata Alexandrina Carjaliu, o femeie de 38 de ani, care indeplinea functia de paznic al scolii. In ziua nenorocirii, ea se prezentase la serviciu in schimbul doi. Cel care o descoperise fara de viata era paznicul de noapte. In urma sesizarii politiei, s-au deplasat la fata locului o echipa operativa impreuna cu un procuror si un medic legist, care au efectuat primele cercetari, primele investigatii. Din tabloul locului a retinut atentia faptul ca Alexandrina fusese surprinsa de agresor in cancelarie si lovita in cap cu o scrumiera, apoi cu un suport metalic pentru resturile de tigari. Din campul infractiunii au fost ridicate mai multe urme digitale si plantare. Aceasta ar fi pe scurt mica istorie a unui eveniment tragic, insa cu mari complicatii in procesul de identificare a ucigasului. Plan de actiune
Intorsi la baza, lucratorii politiei s-au adunat grabnic in jurul unei mese.
- Ce parere aveti, baieti?, intreba colonelul Diamandescu, cel care conducea actiunea.
- Agresorul a intrat in cancelarie in ciorapi, pentru a nu fi simtit de victima, precizeaza locotenent-colonelul Ion Vicol, seful Serviciului Criminalistic.
- Urmele ridicate sunt foarte bune, apreciaza colonelul Diamandescu. Ce iti spun ele?
- Dupa cararea de urme si marimea piciorului, raspunde cel intrebat, rezulta ca este un tip vanjos, iar dupa distanta dintre ele, ca este foarte inalt; asa cum a concluzionat si profesorul doctor antropolog Cantemir Riscutia.
- In prima faza trebuie sa urgentam comparatiile dactilo-scopice in vederea elucidarii amprentelor ridicate. Bun, pana aici e clar!, isi bifeaza colonelul o insemnare in carnetel. Ce putem insa aprecia in legatura cu mobilul, domnule locotenent-colonel loan Negulescu?
- Nu-i prea usor de precizat, raporteaza Negulescu, omul pe umerii caruia - ca sef al compartimentului omoruri - cadea, ce-i drept, greul rezolvarii acestui caz. O privire de ansamblu a locului faptei, continua ofiterul, asociata cu multiplele leziuni prezentate de cadavru, ma face sa cred ca ""omul nostru"" este bolnav psihic.
- Sa ne mai gandim putin... si colonelul Diamandescu pune tocul pe birou. Daca astfel ar sta lucrurile, atunci in ce ""cadru"" ar trebui situata prudenta agresorului de a se descalta, de a se spala si de a sterge apoi urmele de pe suportul metalic folosit la savarsirea infractiunii?
- Reactia de aparare sau, si mai exact, de a ascunde urmele lasate in campul infractiunii este tipica si acestei categorii de indivizi dupa ce au iesit din criza, raspunde Negulescu.
- Atunci, mediteaza colonelul Diamandescu, ar insemna ca amprentele gasite pe masa din cancelarie sa nu-i apartina, pentru ca pe acestea nu le-a sters.
- Tot ce se poate, incuviinteaza Negulescu. De fapt, cred ca vom avea un cerc restrans de persoane care s-ar cuveni amprentate si, eventual, excluse. Si intrucat elevii sunt in vacanta, ca si profesorii, nu ne ramane decat personalul administrativ. Trebuie lucrat cu multa prudenta, pentru a stabili cine a intrat in cancelarie.
- Dar mucul de tigara?, isi aminteste colonelul.
- Daca apartine asasinului, sustine locotenent-colonelul Negu-lescu, el ma face sa cred si mai mult in ipoteza bolnavului psihic. Laboratorul ne-a confirmat, dupa urmele de saliva, ca fumatorul tigarii ""Litoral"" are grupa sanguina AB.
- Mda, se pare, intr-adevar, ca ipoteza ta este cea mai verosimila, pare convins colonelul Diamandescu. Jaful sau mobilul sexual sunt excluse din capul locului. Cu desavarsire. Asa ca mergem pe mana ta, fiindca ai cea mai mare experienta in acest domeniu. Atentie deosebita insa la investigatii, in vederea formarii urgente a cercului de banuiti! Si-acum, sa impartim sarcinile... Locotenent-colonelul Negulescu, un fin practician si un fin psiholog in materie de omoruri, se ocupa de aflarea datelor referitoare la Alexandrina si la relatiile acesteia, intrucat, dupa calculele sale, nu putea fi ocolita sau exclusa ipoteza, confirmata in atatea alte cazuri, potrivit careia autorul graviteaza in jurul victimei. Victima avea profil moral sanatos
Avandu-se in vedere concluziile medicului legist, care precizau ca moartea femeii survenise in jurul orei 19:00, precum si faptul ca portile liceului erau incuiate, verosimila era si varianta ca victima sa fi primit o vizita. In sprijinul acestei teze venea si faptul ca femeia fusese gasita in ciorapi, papucii fiind sub fotoliu. Investigatiile intreprinse au inlaturat insa aceste ipoteze, intrucat relatiile victimei se dovedeau foarte restranse; Alexandrina era o femeie cu un profil moral sanatos, preocupata de educarea fiului si de ingrijirea sotului, mecanic de intretinere la acelasi liceu. Echipa de ofiteri desemnata pentru lamurirea amprentelor gasite in cancelarie si-a rezolvat in timp util misiunea, identificand doua femei de serviciu si un profesor carora le apartineau aceste urme, persoanele respective fiind excluse din cercul de banuiti. Ramanea, asadar, in picioare numai varianta formulata de Negulescu, privitor la bolnavul psihic. In sprijinul tezei sale, el detinea si ""o arma secreta"", de care urma sa faca uz numai in final, cand trebuia sa existe o corespondenta perfecta intre relatia autor-locul faptei. In fond, aceasta ""arma"" era... un buchet de flori de camp! De fapt, nu un buchet, ci cateva fire triste, care fusesera gasite langa victima, pe canapea. Sensul lor? Autorul intentionase probabil sa ofere aceste ""flori"" victimei, cunoscandu-i prenumele si dat fiind ca in acea zi era sarbatoarea ei religioasa, Sfantul Alexandru. ""Florile"" puteau reprezenta astfel un semn de omagiu sau - de ce nu? - chiar preludiul unor intentii curtenitoare. Dar care barbat normal ar fi cutezat sa faca un asemenea gest? Sa ofere flori de camp? Pe fondul patologic al autorului, lucrul ar fi fost... explicabil. ""De unde or fi fost adunate toate aceste flori?"", se intreba staruitor Negulescu. Dar cercetand atent perimetrul liceului, a venit si raspunsul la intrebare. Ofiterul a constatat ca sub ferestrele situate in spatele liceului, unde se afla si terenul de sport, crescusera la intamplare flori de camp. De aici, inca o presupunere, ca asasinul avea o anumita legatura cu scoala. ""Sa fi invatat aici? Sa fie ruda cu cineva din personalul liceului? Sa-i placa jocurile sportive si atunci sa sara si el gardul la teren?"" Astfel se aglomerau in mintea lui Negulescu alte trei semne de intrebare. Cercetari pe terenul de sport
Cu tact si meticulozitate, ofiterul a exclus pe rand primele doua intrebari, ramanand in ""plasa"" celei de-a treia. Fiind vacanta si portile liceului inchise, elevii si fostii elevi care locuiesc in zona si care sunt mari amatori de sport sar gardul liceului, ca sa joace fotbal, handbal si baschet. Negulescu impartaseste ultima sa varianta unui bun prieten, procurorul criminalist Ovidius Paun. Acesta se simte atras de ea, astfel ca hotarasc ca impreuna sa porneasca la drum, varianta ofiterului fiind cheia cu care urmau sa deschida drumul catre asasin. Mai intai, ca sa-i identifice pe tinerii care in mod obisnuit faceau sport in curtea liceului, cei doi prieteni discuta cu personalul de serviciu si cu profesorii de sport.
- Eu as vrea un singur lucru sa va spun, interveni una dintre femeile de serviciu. Ca, inainte de vacanta elevilor, mi s-a parut suspect un vlajgan care tot venea pe terenul de sport. Intr-o zi l-am observat ca s-a ascuns in toaleta fetelor. Am banuit ca urmareste lucruri urate si atunci am chemat in ajutor un profesor, cu care l-am alungat din scoala. Vlajganul ne-a privit cu ochi razbunatori si n-a dat nici o explicatie.
- Cum arata?, intreba Negulescu.
- Foarte inalt, slab si imbracat neglijent, ca un vagabond, raspunse femeia. Mare minune daca nu tot el s-a tinut si dupa profesoara de fizica. Era s-o pateasca, saraca, fiindca huliganul a urmarit-o pana in clasa, la ore... Profesoara de fizica relateaza celor doi criminalisti patania. Se face indata o remarca: tanarul care o urmarise avea aceleasi semnalmente cu ale celui descris de femeia de serviciu.
- Imbecilul!, exclama iritata profesoara. Precis ca este bolnav psihic... Comportamentul sau aberant, privirea fixa si defectele marcante in vorbire m-au convins ca ma aflam in fata unui asemenea specimen. Ori de cate ori vede o femeie, i se transforma expresia fetei si devine violent. Suspectul ""Capacila""
Intrebati mai multi elevi despre acest tanar, vazut si pe terenul de sport, baietii au confirmat ca il cunosc, ca ii place mult sa joace baschet si ca l-au poreclit ""Capacila"", pentru inaltimea lui exagerata si a posibilitatii de a ajunge cu mana pana la cos.
- De a pune capac... cum zicem noi, explica un elev.
- Dar asa, unele comportari mai curioase ati observat la el?, ii intreba ofiterul.
- Nu, nici vorba, raspunde un alt baiat. Este foarte curtenitor cu fetele. Le ofera flori si le saruta...
- Zau?, nu-si poate stapani procurorul mirarea. De unde ia florile?
- De-aici, din curtea scolii... flori salbatice... buruieni... Cei doi prieteni se privesc pe unde scurte si urmatoarea intrebare doresc parca sa o rosteasca in acelasi timp:
- Cum il cheama? Din nefericire, multi elevi il cunosteau pe ""Capacila"", dar nici unul nu-i stia numele sau adresa. Intervenea, asadar, un handicap neprevazut.
- Nu plecam de-aici!, ii spune Negulescu lui Paun. De va fi nevoie, vom sta de vorba cu toti elevii din scoala. Trebuie sa-l identificam.
- Daca va fi nevoie, imi iau si concediul de odihna, numai sa-l gasim, glumeste procurorul... Asadar, cei doi criminalisti incep vizite prin clase, unde, cu concursul profesorilor, culeg de la elevi date despre ""Capacila"".
Clasa a Xll-a B.
- Nu stiu cum il mai cheama pe ""Capacila"", sare un elev din fundul clasei, dar eu l-am mai vazut jucand baschet si in curtea Scolii nr. 70, ii place mult baschetul si se crede mare jucator... In lipsa altor relatii, aparuse o noua posibilitate de identificare a tanarului care oferea flori de camp. La Scoala nr. 70, directorul, un om foarte amabil, cauta efectiv sa ajute in dezlegarea enigmei, participand si el la investigarea elevilor. Dar, din nou, spre regretul echipei, nu se ajunge la nici un rezultat, elevii de aici cunoscand, in afara de semnalmentele lui, care corespundeau perfect, doar porecla de... ""Capacila"". Dezamagit si el, in timp ce-i conducea pe criminalisti prin curtea scolii, directorul vede un fost elev.
- Victore!, il striga el. Stiti, ii cunoaste pe toti, explica el oaspetilor. Joaca aici fotbal si baschet in fiecare dupa-amiaza. Victor, un baiat care foloseste cu predilectie argoul smecheresc, confirma ca il cunoaste pe ""Capacila"".
- Nu stiu unde sta, dar l-am vazut de curand ingrijindu-si pletele la frizeria din colt. Uitati, acolo!, arata el cu degetul spre frizeria aflata la intersectia Strazilor Dristor si Baba Novac. Mai multe date Victor nu le-a putut furniza, asa ca, din nou, alta pasa.
- Da, il cunoastem pe baiat, confirma o frizerita. Este curtenitor si ne aduce flori salbatice. Nu prea are bani...
- Acum doua zile, chiar eu l-am barbierit, spune alta. Mi-a oferit si mie un buchet, dar le-am aruncat, desi am apreciat gestul... Cu toate aceste amanunte, nici o fata de la respectiva frizerie nu-i stia numele sau adresa.
- Avem o mare rugaminte la dumneavoastra, le spune locotenent-colonelul Negulescu. Va lasam un numar de telefon si va rugam sa ne sunati cand apare prea curtenitorul tanar; avem de rezolvat cu el o problema. Ne poate ajuta intr-o chestiune... Acasa la ""Capacila""
Intelegatoare, frizeritele si-au notat telefonul si au promis ca le vor indeplini aceasta rugaminte. A doua zi, una dintre ele suna la politie si comunica ofiterului ca l-a vazut pe tanar iesind dintr-o curte, nu prea departe de frizerie, ca probabil acolo locuieste.
- Venim imediat! Multumim. Dupa ce i-a telefonat procurorului Paun, cei doi prieteni s-au intalnit si s-au dus la frizerie. De aici fata i-a condus la curtea cu pricina. Intrara in curte si sunara la o usa. Ii intampina un batran care detinea si cartea de imobil. Auzind de cine se intereseaza cei doi oaspeti, gazda le spuse ca il cunoaste foarte bine pe baiat.
- Doar de cateva ore a plecat din Bucuresti, sa se reinterneze la Gataia, ii informa batranul. Sufera de cap, saracul, iar parintii lui sunt tare necajiti din cauza asta...
- Cum il cheama?
- Daniel Rosoga. - Fumeaza?
- Da, dar mai pe ascuns, sa nu-l vada ai lui. Ii respecta...
- Ce tigari fumeaza?
- Apoi, nu stiu, ca eu nu-s fumator.
- Parintii lui sunt acasa?
- Nu. Sunt plecati in concediu de-o saptamana. Cumsecade oameni. Mi-au lasat cheile apartamentului, ca sa aerisesc si sa ud florile.
- Inseamna ca nu erau acasa cand a plecat Daniel?
- Nu, bineinteles!
- Am putea sa ne uitam si noi putin prin apartament?
- De ce nu? Batranul trecu inainte, sa le deschida usa.
- Pfuu! Daca am gasi vreun act medical din care sa putem afla si grupa sangvina a lui Daniel, ar fi nemaipomenit!
- ... Sau macar vreun muc de tigara, ii facu Negulescu semn cu ochiul.
Intrara in apartament. Pe masa, un plic deschis, in care Daniel lasase cateva randuri parintilor.
- L-a scris inainte de plecare, spune batranul. Ofiterul lua plicul si observa ca Daniel lipise pe el un timbru.
- De ce mai era nevoie de timbru?, se mira el.
- V-am spus ca baiatul este bolnav cu capul, tine batranul sa precizeze inca o data. El spune ca un plic fara timbru nu-i bun...
- Probabil ca ii plac in mod deosebit timbrele acestea, spune procurorul, facand lui Negulescu semn sa se uite la desenul marcii postale.
Ea reprezenta niste flori de camp.
- Probabil, zice ofiterul, gandindu-se ca si procurorul la sputa proaspata de pe spatele timbrului din care urma sa se stabileasca grupa sangvina. Cautara actele medicale ale lui Daniel, mucuri de tigari, dar nu gasira decat un pachet gol de ""Litoral"" aruncat in soba. Luara plicul de pe masa si pachetul golit de tigari.
... Peste doua ore, cei doi criminalisti erau in posesia unui buletin de analiza in care se mentiona ca Daniel Rosoga avea grupa sangvina AB, grupa care corespundea cu cea a persoanei care fumase tigara ""Litoral"" la locul crimei, aruncand chistocul pe jos.
- Felicitari!, le stranse mana colonelul Diamandescu lui Negulescu si Paun. Timpul pe care l-ati consumat cu acest caz nu a fost zadarnic. Doctori de ocazie
Spitalul neuropsihiatric Gataia, judetul Timis. Aici, ofiterul, procurorul si colonelul Ion Vicol, seful Serviciului Criminalistic al Politiei Capitalei, aflara de la medicul curant ca Daniel era un client vechi al spitalului, cunoscut psihotic, cu grave tulburari de comportament. Si la spital el oferea surorilor tot flori de camp, iar in cateva randuri se manifestase violent fata de asistentele care nu acordasera importanta ""atentiilor"" lui. In preziua comiterii omorului, Daniel fugise din spital si trecuse pe-acasa, pe la parinti, asa cum de fapt mai procedase si in alte randuri. Revenea apoi singur la spital. Pentru a obtine proba materiala, menita sa ateste stiintific vinovatia lui Daniel, era necesar sa fie luate urmele picioarelor lui in ciorapi, asa cum le lasase la locul crimei.
- Nu este bine sa va declinati calitatea, spune medicul. Asta i-ar putea declansa o criza... Imbracati halatele astea si recomandati-va drept colegi de-ai mei, preocupati de un studiu antropologic. Bolnavii sunt destul de obisnuiti cu medicii straini care vin in vizita la noi sau care efectueaza diferite studii. La 16 ani, Daniel a crescut in numai trei luni cu aproape un metru din cauza unor tulburari hormonale pronuntate, care i-au accelerat si evolutia bolii psihice. In concluzie, pretext verosimil... Daniel nu se opune deloc cand afla pentru ce anume sosisera cei trei ""medici"", ba chiar se arata interesat sa colaboreze cu ei. Dar ramase surprins cand i se ceru sa mearga in ciorapi. Mirarea lui fu si mai mare cand, pe coridorul unde se executa operatiunea de ridicare a urmelor, trebuie sa calce mai intai pe o zona umeda. In clipa in care puse piciorul in balta rosiatica, improvizata, il apostrofa pe Negulescu:
- Tu nu esti doctor! Esti de la INTERPOL! Cauti urmele criminalului de la Liceul ""Mihai Viteazul""! Negulescu nu l-a contrazis. L-a invitat cu blandete intr-un birou, l-a poftit sa ia loc pe scaun si i-a oferit un buchet de flori de camp... Daniel le-a primit si, dupa ce a ras putin, s-a destainuit pe un ton vesel, cum ca el o ucisese pe Alexandrina. Numai pentru ca ii refuzase buchetul - florile de camp...