Singuratatea agricultorului de cursa lunga

Victoria socialistilor in alegerile din Ungaria a atras atentia - mai mult sau mai putin - comentatorilor politici de la noi. O alta realitate din aceasta tara, cu care ne comparam adesea, a ramas insa mai putin cunoscuta. In Ungaria, mediul rural voteaza majoritar cu dreapta, iar cel urban are mai degraba simpatii de stanga. E un fenomen invers fata de cel romanesc si el se bazeaza pe o serie de dezvoltari istorice cu totul specifice. Fara a insista asupra detaliilor, ramane de remarcat faptul ca optiunea politica a mediului rural maghiar exprima, cum nu se poate mai clar, realitatea unei agriculturi deja dezvoltate, bazata pe fermieri cu interese specifice investitorilor, si nu pe pauperitate si productie de subzistenta.
Din pacate, spre deosebire de confratele lui maghiar, agricultorul roman nu e numai sarac, ci si singur. Pe el nu-l mai reprezinta nimeni. Candva, la inceputul anilor nouazeci, mai multe formatiuni politice isi disputau explicit acest electorat rural. PDAR-ul a disparut dupa ce a reusit sa intre de doua ori in Parlament. Taranistii s-au dovedit mult mai preocupati de dezvoltarea noii lor identitati crestin-democrate decat de afirmarea legaturii lor istorice cu mediul satesc. Asa ca, treptat, PSD, in diferitele sale ipostaze, a devenit partidul care a reprezentat cu adevarat, mai bine sau mai rau, ani la rand, interesele taranului sarac din Romania.
Dupa 2004 insa, nici PSD nu mai pare interesat de electoratul rural. Nu mai are mesaje pentru el, partidul se orienteaza mai degraba, in baza unor frustrari mai vechi, spre intelectualitatea elitista de la orase, in baza unui marketing politic a carui logica imi scapa.
In ceea ce o priveste, actuala putere nu si-a propus niciodata sa reprezinte taranimea si nici nu o face, e constanta in indiferenta ei de principiu.
Dar aceasta singuratate politica a mediului rural s-a dezvoltat in conditii cu totul aparte si are deja consecinte dintre cele mai dure, care se vor amplifica in timp. In vreme ce nimanui nu-i pasa de el, taranul se confrunta cu un val de probleme pe care le aduc si natura, si politica interna sau cea internationala.
Baltile care au rezultat din inundatiile lui 2005 nu au secat inca. In 2006 au fost deja inundate alte suprafete. Iar toate aceste terenuri nu vor putea fi redate agriculturii ani la rand, chiar dupa ce apele se retrag. In aceste conditii, agricultura noastra se pregateste sa intre in Uniunea Europeana si sa se confrunte cu reguli dure, pentru care nu o pregateste nimeni.
Dimensiunile problemei sunt uriase. Peste 45% dintre romani locuiesc in mediul rural, iar peste 35% dintre ei se ocupa cu agricultura. De aici si greutatea gasirii de solutii, dificultatea de a genera si a pune in practica programe.
Sarac si izolat, taranul roman are totusi drept de vot, pe care il va exercita in continuare, chiar daca astazi nimeni nu se oboseste sa i se adreseze. El ar putea deveni usor o victima a demagogiei populist-nationale, pentru ca frustrarile sunt mari. Dar, spre deosebire de Ungaria, locul natural al electoratului rural din Romania ramane inca multi ani la stanga spectrului politic. Isi va intoarce oare aceasta stanga privirile spre el?

---

Despre autor: