Cei care urmaresc cu atentie scena economica si politica internationala nu au cum sa nu consemneze o serie de evenimente recente legate de energie. In primul rand este vorba despre evolutia pretului barilului, care a inregistrat noi maxime pentru ultimul deceniu, trecand de 75 de dolari SUA. Aici nu este vorba numai despre efecte ale incordarii dialogului intre SUA si alte tari, de o parte, si Iran; China, India arata un apetit in crestere fata de resurse epuizabile, ceea ce modeleaza atitudinea lor fata de Teheran. China, mai ales, se afla intr-o campanie de achizitie de campuri petrolifere, care sa-i asigure surse sigure de aprovizionare intr-un viitor cu multe necunoscute.
In Bolivia noul presedinte, Morales, a nationalizat campurile petrolifere si gazeifere, cerand companiilor petroliere si de gaz sa accepte noi conditii de exploatare. El nu a scutit de la acest tratament firma de stat Petrobras, a vecinului gigant (Brazilia), chiar daca acolo presedintele Lula are tot o orientare de stanga.
Rusia a avertizat (mai mult sau mai putin diplomatic) tarile vest-europene (UE) sa nu discrimineze fata de politica marilor companii ruse (Gazprom, de pilda) de diversificare a retelelor lor de distributie pe continentul european. De notat aici este ca, desi cancelarul Angela Merkel, care isi preluase mandatul avand o pozitie distanta fata de Moscova, a adoptat tot mai mult din politica ingrijita de predecesorul ei. Realitatea este ca in domeniul energiei nu se poate vorbi despre o pozitie comuna a Uniunii, ca Germania (companiile germane private si de stat) dezvolta relatii privilegiate cu Rusia. As mentiona aici ca compania germana Eon este un actionar semnificativ in Gazprom! Iritarea Poloniei, a tarilor baltice isi are o sursa in aceasta stare de fapt. Nici nu cred ca admonestarile lui Dick Cheney la adresa Moscovei, facute la Vilnius, vor avea un efect major.
In SUA, presedintele Bush, in discursul privind starea natiunii, a accentuat in mod inedit problema conservarii si a dezvoltarii de surse alternative de energie. Aceasta, pe fondul unei atitudini critice a Congresului fata de castigurile exorbitante ale companiilor petroliere; de aici si ideea de a impune un impozit special (windfall gains tax) pe aceste castiguri - o idee evocata si in tarile Uniunii, unde guvernele se lupta cu pusee inflationiste cauzate de pretul petrolului si deficite bugetare mari. Washingtonul are deci un motiv suplimentar sa intretina relatii amicale cu regimuri autoritariste, dar care sunt furnizoare de petrol (Azerbaidjan, Kazahstan etc.).
Vedem in tari ale Uniunii un protectionism in crestere, care se manifesta acut in cazul utilitatilor publice (vezi cazul Endesa in Spania; Gaz de France si Suez in Franta etc.).
Cred ca este o greseala sa interpretam protectionismul din ultima vreme strict prin prisma unei resurectii a patriotismului/nationalismului. Exista si asa ceva. Dar intervine tot mai accentuat teama fata de ce va rezerva viitorul in domeniul aprovizionarii cu energie. Pietele comune nu functioneaza bine in Uniune in acest domeniu, dependenta de exterior este mare (2/3 se importa); Rusia isi flexeaza musculatura avand ascendentul unui monopol pe care il exercita acum, dar si intr-o perspectiva mai lunga; situatia din Orientul Mijlociu este mai complicata la trei ani dupa interventia militara in Irak (productia din petrol a Irakului este cu 25% sub cea din 2002; tarile furnizoare vor fi tentate tot mai mult sa extraga rente superioare in conditiile unei piete incordate etc.
Nationalizarea din Bolivia, daca este examinata in contextul schitat mai sus, are un mesaj: piata energiei se misca in favoarea furnizorilor in conditii nu tocmai prielnice economice si politice pe plan mondial. Aceasta poate conduce la conflicte majore in anii ce vin. Romania a facut bine ca a renuntat sa privatizeze Romgazul cu un investitor strategic; a facut o afacere mai mult decat paguboasa prin modalitatea de privatizare a Petromului (cu redevente aflate la cote foarte reduse). Macar acum sa deschidem ochii si sa ne pregatim pentru un viitor complicat pe piata mondiala a energiei.
PS: Daca in Uniune se va recurge la un ""windfall gain tax"", sa facem si noi la fel.