Intr-o dezbatere pe marginea sondajelor de opinie indicand cote ametitoare de popularitate pentru domnii Traian Basescu si Gigi Becali (dar si pentru doamna Mona Musca), domnul Octavian Paler afirma ca o democratie propulsand asemenea figuri sau perm
Intr-o dezbatere pe marginea sondajelor de opinie indicand cote ametitoare de popularitate pentru domnii Traian Basescu si Gigi Becali (dar si pentru doamna Mona Musca), domnul Octavian Paler afirma ca o democratie propulsand asemenea figuri sau permitand succese electorale pentru unii precum domnii Mariean Vanghelie sau Vadim Tudor, este bizara si bolnava. Ea interzice progresul Romaniei si justifica pesimismul romanilor lucizi.
Domnul Paler este fara indoiala un intelectual de elita si un moralist de talent (chiar daca parul de lup totalitar mai iese de sub blana de oaie democrata). De asemenea, este reprezentativ pentru elita romaneasca. Este, insa, elita romaneasca reprezentativa pentru Romania? Si da! Si nu!
Elita unei societati este partea ei cea mai valoroasa si mai demna de a fi aleasa. Prin calitatile superioare ea se distinge de restul societatii, dar fiind extrasa din sanul acesteia ii pastreaza caracteristicile esentiale. Diferenta dintre elita si masa este de calitate iar nu de natura.
In Romania, tara tranzitiilor neterminate, elitele s-au nascut in eprubeta, ca si statul. Ele nu sunt produsul unei experiente culturale transmise de la parinti la copii intr-un sir intins de generatii de-a lungul caruia fiecare a adaugat cate ceva la mostenirea primita. Nevoia de a recupera decalajul fata de "Occidentul civilizat" (adica modern) a impus precedenta imitatiei fata de creatie, a formei fata de fond, generand "sindromul urmaririi" sau al "prinderii din urma". Asa cum statul roman modern s-a cladit potrivit unor modele de import pe care societatea nu le-a inteles si nu si-a acordat timpul sa le asimileze, asa si elita intelectuala s-a format fie la scolile Apusului fie la cele ale comunismului - national dar revolutionar. In ambele cazuri, romanii s-au ales cu lideri "mutanti", purtatori ai unui sistem de valori si unor reflexe straine de convingerile si trairile inradacinate in traditiile lor. Aceasta ruptura este reflectata in pornirea patimasa a domnului Paler impotriva "miticilor" care prefera pe spritarii de la "Golden Blitz" intelectualilor din Grupul de (pseudo)Dialog Social. Mesajul din subtextul indignarii paleriene este clar: "democratia miticeasca este nedemna de elita romaneasca". Divortul cultural si necomunicarea spirituala intre varf si baza - poli pe care Traian Basescu a parut a-i uni pentru o clipa sub flamura isteriei portocalii - constituie o reala sursa de ingrijorare pentru viitorul european al natiunii romane.
Pe de alta parte, elita domnului Paler este si ea... romaneasca. in consecinta tot cu "mitici" avem de a face; doar ca este vorba de "mitici tragici". Ideea despre democratie a acestei elite sta tot sub semnul confuziei. Astfel, democratia nu inseamna conducerea de catre popor ci conducerea de catre "ai nostri". "Poporul suntem noi!". Vanghelie, Basescu sau Becali nu sunt poporul. De ce? "Pentru ca nu corespund modelului nostru! Daca ideile noastre nu sunt confirmate de realitate, cu atat mai rau pentru realitate! Daca poporul nu apreciaza ideile noastre atunci trebuie schimbat poporul!" (sic!).
Desigur, daca ospatarul greseste adunarea la nota de plata nu schimbam aritmetica. Tot astfel, daca poporul roman se complace in non modernitate el trebuie readus pe drumul cel bun de liderii sai. Aceasta nu se face, insa, blamandu-l si intorcandu-i spatele ci intrand intr-un dialog rabdator si respectuos cu el.
Democratia romaneasca nu este "originala" - asa cum sugereaza ironic cea mai mare parte a elitei intelectuale - intrucat il prefera pe Traian Basescu lui Emil Constantinescu, pe Mariean Vanghelie lui Adrian Nastase, pe Gigi Becali lui Calin Popescu Tariceanu sau pe Mona Musca doamnei Zoe Petre. Dimpotriva, prin aceste optiuni ea este absolut normala. Confortul asemanarii, al certitudinii si al simplismului sunt in mod natural preferabile disconfortului diferentierii, schimbarii, necunoscutului si complexitatii. Problema este ca societatea romaneasca este originala prin defazarea ei in raport cu lumea moderna. Avand o varsta istorica inferioara romanii nu isi pot permite luxul unui asemenea confort.
Solutiile sunt doua: integrarea natiunii romane intr-o ordine transnationala moderna (cea euro-atlantica) si efortul masiv dedicat educatiei de masa. Acestea sunt cu atat mai necesare cu cat traditiile culturale romanesti marcate de o conceptie autoritara si egalitara, fac din personalitatile autoritar populiste (Basescu, Becali, Musca etc.) idoli populari. (De aceea romanilor le plac dictatorii si prefera comunismul social-democratiei, autohtonismul si clericalismul crestin-democratiei, national-anarhismul liberalismului, colectivismul comunitarismului, securitatea statica securitatii dinamice).
Nu are rost sa deplangem optiunile exprimate in sondaje. In zadar blamam poporul pentru ele. Dupa cum este o eroare omagierea fatarnica a inapoierii si gustului prost. Poporul nu poate fi inlocuit. El nu trebuie nici magulit nici jignit ci informat si educat. Din pacate prea putini fac din asta o prioritate.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.