ARBORELE MARGUSA IN AYURVEDA

Medicina traditionala din India a utilizat si continua sa foloseasca in multe afectiuni remedii native sau extrase din Azadirachta indica (Margusa, Neem). In acest sens, A. indica este cunoscuta prin traditie ca factor antidiabetic si cu proprietati antibacteriale (antibacteriene si antivirale). A. indica este cunoscuta pentru eficacitatea sa in tratamentul unor boli parazitare (helmintioze) si in combaterea ulcerului gastric. Extractul din lemnul trunchiului este cunoscut pentru insusirile sale astringente, tonice si antihemoragice. Scoarta trunchiului este folosita si imporiva unor boli de piele.
In fitopatologie, aproape toate extractele de A. indica au gust amar, ca de pilda nimbina si nimbinina. Din extractul alcoolic din scoarta radiculara a fost izolata nimbidina. Din scoarta trunchiului s-a obtinut sugiol (compus terpenic). Ceea ce trebuie retinut este prezenta beta-sitosterolului in practic toate componentele plantei.
Un alt factor fitoiaric obtinut din A. indica este o substanta, un exudat gumos de culoarea chihlimbarului, cunoscut sub numele de guma din India de Rasarit, care, dupa o vreme, devine negricios, cu microcrevase pe suprafata, cu aspect de lacrima. Supusa hidrolizei, acesta guma produce arabinoza, galactoza, acid glucuronic. Guma exercita efecte stimulante, tonice, analgezice.
Lastarii si frunzele de A. indica sunt utilizate in zootehnie ca factori stimulatori ai lactatiei, imediat dupa parturitie. Consumul lor are efecte carminative si stimuleaza digestia. Si in frunze se gasesc substante bioactive, ca: nimbina, nimbinena, 6-dezacetilnimbinena, nimbandiolul, nimbolidul si nonacosanul. Au fost identificati si compusi ce contin Ca, P, Fe, tiamina, niacina, vit. C, caroten, precum si aminoacizi (acid glutamic, tirozina, acid aspartic, alanina, prolina, glutamina). Lastarii tineri sunt utilizati pentru spalarea dentitiei si spalarea pioreei in periodontopatii. Frunzele mai fragede, impreuna cu Piper nigrum, sunt utilizate in combaterea helmintiozelor intestinale, iar sub forma de pasta se folosesc in tratamentul ulceratiilor si in viroza Cow-Pox.
Anumite fractiuni din extractul de frunze exercita un efect inhibitor asupra procesului de coagulare a sangelui, prelungind timpul de coagulare. Un extract apos de frunze fragede este folosit pentru proprietatile sale antivirale in variola, vaccina, viroza New Castle etc. Un decoct concentrat de frunze proaspete are si insusiri antiseptice moderate; infuzia calda este folosita ca factor revulsiv in entorse. Extractele alcoolice au o actiune inhibitoare asupra bacteriilor din specia M. pyogenes var. aureus. Uleiul esential inhiba dezvoltarea culturilor de Mycobacterium tuberculosis, ca si cele de M. aureus, Salmonela paratyphi, S. typhi, V. cholerae (Pacini) si Klebsiella pneumoniae (Schroter), avand de asemenea si un efect fungicid.
Un extract de frunze a fost studiat penru efectele saleasupra sistemului cardio-vascular al cobailor si iepurilor. A produs scaderea ritmului cardiac al iepurelui, de la 200 la 150 batai/minut, in disritmiile miocardice induse de oubaina.
Este de retinut capacitatea frunzelor folosite in diverse moduri pentru protectia cartilor din biblioteci si arhive impotriva unor agenti deterioranti sau impotriva unor specii de nematozi din genul Meloidogyne, care induc pe radacinile unor plante comestibile tumori malgne caracteristice, pe care le-am studiat cu ani in urma si care au condus pe autorul acestor randuri la elaborarea unui principiu care explica, pe baze oncologice comparative, oncogeneza.: transmutatia metabolico-gene-tica. Pentru acest motiv, ar fi interesant de studiat factorul din A. indica care exercita o actiune de franare a oncogenezei indusa de nematozii din genul Meloidogyn, in virtutea principiului mai susmentionat.
Fructele de A. indica si fitoiatria. Fructele acesteui arbore sunt consumate atat de populatie, cat si de pasari si mamifere. Fructul are insusiri tonice, laxative emoliente ale unui adevarat remediu si este eficient si in helmintioze. Este folosit si in patologia urinara, precum si in tratamentul antihemoroidal. Se folosesc fructe uscate, se sfarama in apa, iar lichidul astfel obtinut este utilizat ca remediu dermatolo-gic. S-a dovedit eficace si in combaterea unor insecte daunatoare. Substantele identificate in fructe sunt interesante din punct de vedere farmacologic: gedunina, azadiradiona, azadirona, epiazadiradiona, nimbiol. Recoltarea fructelor are loc in aprilie-august, de preferinta in perioada pre-musonica. Motiv igienic, culesul se face manual, apoi fructele uscate la soare si depozitate pana in lunile octombrie-decembrie. Tehnologia depozitarii este pretentioasa si impune anumite reguli pentru a se evita deteriorarea recoltei.
Din seminte se obtine un ulei de culoare verzui-galbuie spre brun, cu un gust iute si amar, cunoscut cel mai bine sub numele de ulei de Margusa: mirosul acestuia il evoca intrucatva pe acela al usturoiului. In medie acesta reprezinta cca. 23,55% (pana la 31% la speciile ce cresc in Sri Lanka) din masa semintei. Sub aspect farmacologic, are numeroase proprietati medicinale (prin factorii amari si aromatici) si se foloseste mult in industria farmaceutica. In dermatologie si diverse ulceratii se aplica cu bune rezultate, precum si in reumatologie (uz externe), in tratamentul hemoroizilor si leprei. Uleiul caldut se utilizeaza in otite, prin aplicatii in calaul auditiv extern. Mai este folosit si in afectiuni odonto-orale, inclusiv in cele gingivale. Alte aplicatii: in astm, in scop contraceptiv, ca antiseptic, pentru combaterea unor micoze. Este activ impotriva unor specii bacteriene gram-pozitive si gram-negative.

---

Despre autor: