Cat de mare trebuie sa fie disperarea (si prostia) liderilor PSD ca sa incheie pe fata un protocol de colaborare cu partidul Romania Mare! Ce miscare politica nepotrivita si catastrofala! Nu trebuie sa fii analist politic, ci doar absolvent de gradinita ca sa-ti dai seama ca, prin cardasia parafata cu Vadim, se duce de rapa orice speranta de curatire morala, de europenizare, de credibilitate a partidului care incepuse, cat de cat, sa mai dea semne de normalitate in ultima vreme. E adevarat, romanul spune, cinic, cateodata: ""Fa-te frate cu dracul pana treci puntea"", dar tot el observa si consecintele acestei real-politik autohtone: ""Cine intra-n rand cu dracul iese cu coarne""... Ce ditamai coarnele xenofobe, antisemite si ultranationaliste vor creste pe capetele lui Geoana si lui Hrebenciuc, artizanii monstruoasei coalitii! Vadim nu mai are nimic de pierdut, el poate face la ora asta alianta si cu diavolii, si cu ingerii, caci il cunoaste lumea ca pe un cal breaz, dar PSD-ul a tot umblat de la o vreme cu cioara vopsita, ba vorbind despre revolutia morala, ba despre anticoruptie, ba chiar s-a dezis de liderii care-i intunecau imaginea. Dar buna afacere o fi sa te lepezi de Nastase ca sa te incuscresti cu Vadim? Nu-nseamna asta sa nimeresti din lac in put?
Am crezut sincer ca Mircea Geoana e altfel decat ceilalti din partidul pe care fara onoare-l conduce. Un prieten din Washington imi vorbise de bine despre el, in perioada cand era ambasador peste Ocean. Astazi, ironic, cuvintele prietenului meu despre Geoana (""baiat tanar, capabil, politician din alta generatie"") sunt reluate de Vadim Tudor, care adauga: ""Prin vinele noastre curge acelasi sange"". Marturisesc ca, la cateva zile dupa ce am scris articolul ""Sprijiniti-l pe Mircea Geoana"", proaspatul, pe
atunci, presedinte al PSD a venit la lansarea cartii mele, ""Baroane!"", pe o ploaie torentiala si mi-a cerut un autograf. Gestul acela m-a impresionat si m-a facut sa urmaresc mai departe cu simpatie actiunile (nu intotdeauna coerente) ale celui care parea atat de decis sa modernizeze partidul. Acum insa a facut-o lata. Nu am decat doua explicatii in privinta acestui gest politic sinucigas. Prima i-ar acorda lui Mircea Geoana ceva circumstante atenuante: liderul PSD a pierdut, de fapt, lupta politica in interiorul propriului partid, pe care nu-l mai poate stapani (l-au invins, cum s-ar zice, structurile securiste, ca pe Emil...). Panicati de proiectul polului social Iliescu-Roman, pesedistii cu adevarat stapani pe situatie, Hrebenciuc si poate Mitrea, au gasit cu cale sa-l contracareze cu polul PSD-PRM. Dar ma tem ca adevarata e, de fapt, a doua explicatie: Geoana a batut toba cu faimoasa lui revolutie contra coruptiei pana a scapat de Nastase, iar acum si-a dat arama pe fata, consfintind oficial ceea ce, pe sub mana, s-a petrecut, de fapt, tot timpul de zece ani incoace: cardasia, in promiscuitatea coltului extremist (dreapta sau stanga, nu conteaza, caci extremele se ating intotdeauna), a doua partide pornite din cartelul securisto-comunist al regimului trecut.
Cum se vede, PSD nu vrea sa se reformeze, ci sa dispara rusinos, ca o mare basica sulfuroasa dintr-un vulcan de noroi. 15 ani el a fost nenorocirea acestei tari, mai intai prin comunismul lui Iliescu, apoi prin venalitatea lui Nastase. A adus la exasperare partea pozitiva si civilizata a Romaniei, silita sa se supuna paturilor celor mai conservatoare si mai inapoiate. A facut ordine cu escadrele mortii mineresti. A ars dosarele Securitatii la Berevoiesti. A distrus si bruma de justitie cata mai exista in Romania. A persecutat intelectualii cei mai de frunte. A produs incredibili monstri ai coruptiei: baronii rosii din toate judetele. Dar, iarasi, o crunta ironie face ca lucrul pe care, de un deceniu, n-au indraznit Iliescu si Nastase sa-l faca pe fata: alianta cu PRM, sa se indeplineasca azi, sub cel mai ""european"" si cel mai ""spalat"" lider pe care l-a avut acest partid pana acum. Vai de europenismul lui! Vai de ""diplomatia"" lui de fost ambasador!
Reactionarismul romanesc (caci despre asta e vorba, despre refacerea PCR, despre nostalgia epocii anterioare) se aduna iarasi sub un singur steag, ca bobitele de mercur dintr-un termometru spart. Si macar dac-ar fi vorba doar despre partidele si partiduletele din opozitie! Grav e insa ca si intre cei aflati la putere sunt destui care s-ar alia bucuros cu PSD-ul si cu Vadim. Populismul, cea mai teribila rana pe trupul politic al tarii noastre - generat de incultura, de kitsch, de mitocanie, de lipsa de orizont - , are astazi reprezentanti in toate partidele, in toate functiile si demnitatile statului. Mai mult decat coruptia (si aliat strans cu ea), populismul este boala incurabila a societatii noastre actuale.