Atat in perioada interbelica, cat si in timpul razboiului, extremele politicii romanesti - comunistii si legionarii - s-au aflat in opozitie permanenta. Deznodamantul ""rosu"" al conflagratiei mondiale i-a plasat pe legionari in situatia de a incerca prin orice mijloace sa-si ""scape pielea"". Comunisti vs legionari
Dupa inceperea razboiului mondial in Europa, la 1 septembrie 1939, situatia extremelor politice din Romania a avut rasturnari de situatie. Initial, legionarii au fost ""puternicii zilei"" in competitia extremelor. Cu sprijinul germanilor, fondasera in septembrie 1940 un guvern ""national-legionar"", impreuna cu generalul Ion Antonescu. Deoarece au stat la guvernare doar cateva luni, nu au avut timp sa se ""rafuiasca"" cu adversarii comunisti. Dupa finalul violent al relatiilor miscarii cu Ion Antonescu - rebeliunea legionara, extremistii de dreapta au ajuns sa fie colegi de penitenciar cu militantii comunisti. Acesta este un alt paradox al istoriei noastre in punctul de intalnire al extremei stangi cu cea dreapta. DALTONISM POLITIC. Cu toate ca se aflau in opozitie ideologica, legionarii si comunistii au facut ""schimburi de cadre"" in perioada razboiului. Dupa pactul Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939, Cominternul trimisese dispozitii catre ""filialele nationale"" sa nu-i mai denunte pe extremistii de dreapta ca ""dusmani ai pacii"". Din rapoartele politiei si Sigurantei romane reiese ca unii comunisti locali au reactionat la aceasta dispozitie prin inscrieri in miscarea legionara, ajunsa la putere in septembrie 1940. ""Traseul"" ales de comunistii infiltrati in miscarea legionara a fost prin Corpul Muncitoresc Legionar. Dupa rebeliunea din ianuarie 1941, Ion Antonescu i-a acuzat pe adversarii sai ca au permis comunistilor sa se infiltreze in organizatie, adeptii Moscovei dedandu-se la excese pentru a sabota regimul de la Bucuresti. In perioada ulterioara rebeliunii, printre cei arestati au fost identificati si fosti comunisti, ceea ce a creat unele probleme interne in miscarea legionara, deoarece fusesera primiti in organizatie oameni neverificati politic. Dupa aceste evenimente, Siguranta a observat regruparea comunistilor din miscarea legionara in fostele celule de partid. COLEGI DE LAGAR. Asadar, in perioada razboiului - dupa 22 iunie 1941 - , nu doar comunistii erau considerati adversari ai regimului Antonescu. Inchisorile si lagarele erau ""populate"" si de legionarii care primisera pedepse aspre dupa evenimentele din ianuarie 1941. Pentru a evita disputele, comunistii si legionarii au fost cazati in celule separate in corpurile inchisorilor. In decembrie 1942, legionarii cunoscuti au fost pusi sub paza in lagarele de internare. In lagarul de la Targu-Jiu cele doua extreme erau separate de un gard de sarma ghimpata. Totusi, se puteau vedea plimbandu-se prin curte. Legionarii nu au fost tinuti in lagare pana la sfarsitul razboiului precum comunistii. Incadrati in batalioane speciale, au fost trimisi pe frontul de Est, pentru a se ""reabilita"". PERSPECTIVE POLITICE. Dupa cearta cu Antonescu din ianuarie 1941, legionarii fusesera scosi din scena politica a Romaniei. Desi sperau intr-o impacare cu ""maresalul"", pana la sfarsitul razboiului in Est au fost urmariti de serviciile speciale sau inchisi. Daca sperau intr-o revenire la putere dupa victoria nazistilor, dupa esecul de la Stalingrad si-au pierdut increderea, vazand ca puterea Axei slabeste pe zi ce trece. La inceputul anului 1944, germanii au intrat in legatura cu unii lideri legionari, fiind clar ca modificarea atitudinii se datora apropierii sovieticilor de Prut. Unii legionari au incercat sa negocieze cu ""partidele istorice"", pentru a participa la ""ruperea"" aliantei cu Germania. Unul din liderii lor, Iosif Costea, a initiat contacte cu Iuliu Maniu pentru a intra in ""gasca"" care pregatea in secret semnarea Armistitiului cu Natiunile Unite. In principiu, Maniu a fost de acord sa-i coopteze si pe legionari pentru rasturnarea lui Antonescu. Insa datorita opozitiei comunistilor, intelegerea a cazut, in august 1944 legionarii fiind in mare deruta. Cea mai mare parte a lor a asteptat cu sufletul la gura evolutia evenimentelor politice dupa incheierea Armistitiului. Speriati de perspectiva ocupatiei sovietice, o alta parte se retrage cu armata nazista, alaturandu-se celor care se aflau in Germania din 1941. Cu pecetea de ""fascisti"" si in contextul ""vanatorii"" impotriva antisemitilor, dupa 23 august 1944 legionarii au apelat la diverse strategii de supravietuire politica, si mai ales de mentinere a libertatii.