Exista doua feluri de argumente, unele ad rem, care afirma sau neaga insasi esenta lucrului in discutie, altele ad hominem, care sunt pe deplin valabile pentru persoana careia te adresezi. Pentru catolic bunaoara e indestul de a cita autoritatea papei, daca el crede in ea, pentru a infrange observatiunile ce ni le-ar face; pentr-un maomentan e destul a cita Coranul. O vorba a papei, un citat din Coaran sunt in cazul acesta argumente pe deplin valabile pentru oamenii cu care discutam si, daca ei neaga ceea ce noi citam textual de exemplu, atunci sunt de rea-credinta si nu merita sa discutam cu ei.
S-ascultam inainte de toate unele argumentatiuni ale ""Romanului"":
""Daca s-au comis ilegalitati in alegeri am zis si o repetam:
Culpa este a celor ce s-au supus acestor ilegalitati.
Culpa este a celor ce nu le-au constatat, nu le-au denuntat justitiei, nu le-au inlatuat prin puterea unirii celor mai multi pe terenul legalitatii"".
Argumentatiunea aceasta e de tot hazul.
Daca Ilie Tepelus i-a spart capul cuiva cu ghioaga plumbuita, culpa nu e a lui Tepelus, ci a celui ce s-a lasat sa-i sparga capul.
Daca un subprefect mana pe delegati la alegeri ca pe vite la taietoare, culpa nu-i a subprefectului, ci a delegatilor.
Daca un primar fura biletele autentice din urne si le inlocuieste cu altele false, culpa nu-i a primarului, ci a biletelor care s-au lasat a fi furate.
Daca un pungas sterge ceasornicul din buzunar, culpa nu-i a lui, ci a ceasornicului. (...)
Intr-un stat ca oamenii cei dintai chemati a pazi cu sfintenie legile dupa intelesul si litera lor sunt guvernul si organele lui. Cand guvernul le calca, cand organele lui isi bat joc de legea electorala si de vointa alegatorilor, cand de sus porneste nelegiuirea, coruptia si presiunea, putini vor fi cei in stare sa reziste, cu atat mai putini cu cat statul va fi mai centralizat, cum e al nostru, cu cat va dispune de mai multe functii, cum dispune al nostru, cu cat se va schimba intr-un azil de nevolnici, fizici si intelectuali, tot ca al nostru. (...) Pentru a constata, a denunta, a inlatura ilegalitatile ai nevoie de autoritatile publice. Cetateanul le sesizeaza pe ele; ele legalizeaza semnaturile, ele fac cercetarile legal valabile. Dar ele sunt amestecate pana peste urechi in alegeri, cand agentii administratiei si ai justitiei sunt tocmai ei aceia care formeaza si dirig bande de batausi, cand tocmai ei sunt cei care falsifica alegerile de la un capat al tarii la altul ci sa te adresezi care sa dea valoare oficiala constatarilor sau denuntarilor de abuzuri? Cetatenii din Galati i-au depesat d-lui prim-ministru curat: ""Alegeti deputat pe cine vreti, pentru numele lui Dumnezeu, crutati-ne viata, d-le prim-ministru!"" (...) Cand insa guvernul, cu tot apratul sau de oameni, calca sistematic legile in picioare cu unicul scop de a falsifica vointa alegatorilor la opiniunea carora pretexteaza a apela, cand el nu asteapta in liniste sa vaza care-i opinia alegatorilor, ci voieste ca, cu de-a sila si in ruptul capului, sa iasa din urne partizanii unor idei preconcepute, e evident ca el face o lovitura de stat in toata forma, el este acela care da cetatenilor exemplu desoretului legilor; ca el, cel chemat a le pazi, este cel dentii care le calca in picioare, dand astfel lumii intregi dreptul de a le calca asemenea.
Daca ceea ce noi zicem nu obliga pe ""Romanul"" de a-si schimba opinia, ceea ce zice organul dlui Dimitrie Bratianu, fratele ministrului prezident, va fi desigur un adevar indiscutabil pentru confrati, de vreme ce - la venirea acestui barbat din Constantinopol - era privit ca unicul ce ramasese credincios drapelului liberat, unicul care era cheia boltii partidului. (...).

Articol de Mihai Eminescu,
aparut la 7 mai 1883 in ziarul Timpul (din volumul ""Opere politice"",
Editura Timpul, 1999)

Publicistica

Eminescu isi incepe activitatea publicistica la cotidianul bucurestean Timpul, la inceputul lunii noiembrie a anului 1877. Este chemat de la Iasi de Ioan Slavici (care raspundea de partea literara si de politica externa a ziarului). Este numit, in februarie 1880, redactor-sef. Se axeaza mai ales pe viata politica interna. Consolidarea pozitiei Partidului Liberal determina gruparea junimista din Partidul Conservator sa se orienteze spre liberali. Ca urmare, Eminescu lasa conducerea Timpului lui G. Pancescu, in decembrie 1881.
Poetul ramane prim-redactor pentru partea politica. Publica trei articole pe saptamana; activitatea sa publicistica trece de acum pe planul al doilea.