Adevarata zi a feminitatii este pentru crestinatatea constienta a treia duminica dupa Inviere, cand se cinstesc femeile mironosite. De ce acum si nu la 8 martie? Pentru ca femeile mironosite au marturisit pline de curaj credinta in Domnul si, cu toate ca mormantul era pazit de soldati, au plecat dis-de-dimineata sa unga cu miresme trupul Domnului, dupa datina. Lor li s-a aratat mai intai ingerul, vestindu-le Invierea.

Despre feminitate si marele rol al femeii in iconomia divina a manturii vorbeste Pr. Prof. Nicolae Ionita, directorul Seminarului Teologic ""Sf. Ioan Casian"" din Tulcea.
""Tandretea materna, venind din cultul Maicii Domnului, aduce in umanismul crestin o nota cu totul particulara de dulceata si explica originea sensibilitatii feminine a marilor mistici. Pentru barbat, a trai inseamna a cuceri, a lupta, a ucide; pentru femeie inseamna a naste, a intretine, a apara viata daruindu-se. Femeia pastreaza toata bogatia feminitatii ei si joaca imperceptibil rolul imens al adevaratei sale slujiri"".
TANDRETE. ""Daca in Occident femeia moderna e adeseori mai intai femeie si abia in al doilea rand sotie si daca maternitatea ei nu e decat o consecinta, dimpotriva, in Orient, femeia a ramas esentialmente mama si in aceasta calitate e o fiinta sfanta, expresie a puritatii si tandretii. Nu starea conjugala schimba situatia femeii, cata vreme nu e mama, femeia nu ocupa decat un plan secund. Hindusii aveau o expresie: «Un popor valoreaza cat valoreaza femeile lor». In puritatea ei lumeasca, femeia este ca o oglinda care reflecta fata barbatului, il face sa se descopere pe el insusi si prin aceasta il corecteaza"". Parintele Ionita considera ca femeii i se poate atribui predispozitia spre reinnoire religioasa, remarcand in acelasi timp fidelitatea femeii. ""Promisiunea mantuirii a fost facuta in mod direct femeii, ea devenind destinatarul Bunei Vestiri"", explica pr. prof. Ionita, care spune ca femeia ""este inzestrata in mod natural cu sensibilitate religioasa, astfel prin intreaga sa alcatuire fiintiala propovaduieste cuvantul"".
GRESEALA. Pe de alta parte, la preotul Andrew Phillips am gasit aceasta comparatie intre femeia crestina autentica si femeia zilelor noastre, o comparatie care ar trebui sa ne dea de gandit: ""Oare de ce atatea femei doresc sa fie imitatii ale barbatilor? Oare de ce femeia moderna a adoptat tot ce este rau la barbat, de la meserii la imbracaminte? Oare de ce femeile, imbracandu-se ca barbatii, cu tunsoarea barbatilor, cred ca sunt mai atractive barbatilor? Tot ce poate o astfel de femeie sa atraga sunt dorintele de baza ale ticalosiei din barbat. Cel mai rau dintre toate este «femeia-cariera», un termen care o descrie pe cea care si-a abandonat feminitatea pentru pseudo-barbatie. Una ca aceasta si-a tradat tot ce e frumos in sufletul femeii - s-a negat pe sine. Fetele lor sunt necajite, obosite inainte de vreme, fete pe care toata frumusetea feminina s-a pierdut de mult si a trebuit sa fie inlocuita cu o «frumusete» artificiala - machiajul"", noteaza preotul in articolul ""Femeia, mantuirea sau osanda barbatului?"" de pe
site-ul Razboiul Nevazut.
Preotul amintit condamna faptul ca femeia moderna, fiind nevoita sa munceasca in afara caminului, isi reduce astfel sansele de armonizare a relatiilor din familia sa, neavand timp sa mai faca aceasta. ""Si astfel femeia si-a pierdut superioritatea asupra barbatului, a carei dovada este insusi faptul ca cel mai mare «om» in imparatia lui Dumnezeu este Maica Domnului"", scrie pr. Phillips. Tot el conchide insa optimist, cu ideea ca femeia, ""revenindu-si in fire"", si prin bunul ei simt si judecata intuitiva, ea poate salva barbatul ""din oroarea in care l-a impins lumea"", salvand astfel intreaga lume. Femeia va putea schimba fata lumii, afirma si pr. Nicolae Ionita, ""dar numai cu conditia de a primi slujirea fecioarelor intelepte din parabola evanghelica si urmand Maicii Domnului"".