La 7 mai 1775, in urma unei conventii turco-austriece, poarta cedeaza Imperiului Habsburgic Bucovina, in ciuda protestelor vehemente ale Moldovei.

Aflata sub administrarea militara pana in 1786, Bucovina este alipita mai tarziu Galitiei. Sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea a fost o perioada marcata de confruntari intre marile puteri din sud-estul Europei, care au afectat si spatiul romanesc. Unul dintre aceste conflicte a fost si cel
ruso-turc, incheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi. Tratatul cuprindea si o serie de prevederi referitoare la Principatele romane care erau scutite de plata tributului pe timp de doi ani. Confirmarea vechilor privilegii era o masura pozitiva, ca si clauza prin care Rusia primea dreptul de a interveni in favoarea Principatelor la Inalta Poarta. La sfarsitul razboiului, armatele austriece ocupasera deja zonele Cernauti, Campulung si Suceava. Anexand, in 1772, cu prilejul primei impartiri a Poloniei, Pocutia si Galitia, habsburgii au pretins ca Pocutia ar fi detinut, in trecut, nordul Moldovei. Ca urmare a acestor pretentii, prin Conventia din 7 mai 1775, de la Constantinopol, Poarta a acceptat sa cedeze habsburgilor nordul Moldovei. Ulterior, prin Conventia de la Palamutka, s-au mai rapit
46 de sate romanesti.
In ciuda opozitiei domnului Moldovei, Grigore al II-lea Ghica, habsburgii au rupt partea de nord a Moldovei, cu vechea resedinta domneasca de la Suceava.