Iubesc si ma consum enorm. De fiecare data cand nu stiu unde esti, imi imaginez tot felul de lucruri.

Cand intarzii, plang si ma gandesc ca m-ai parasit. Uita-te cum arat, zici ca sunt o stafie! Asa-mi spunea prietena mea inainte de casatorie. Am incercat sa-i explic sa nu-si faca probleme, ca oricum ne casatorim si ca nu ma intereseaza nimeni altcineva, dar slabise asa de rau, incat ma speriasem foarte tare. Ma gandeam ca asa sunt femeile, pana nu vad actul semnat, nu cred ca e adevarat. Am sunat-o si plangea: O sa mor, intelegi ca o sa mor, ma consum extraordinar. I-am spus ca nu mai are nici un rost sa mai asteptam si ca ar trebui sa grabim cat putem lucrurile. Ma gandeam ca asa o sa se simta mai bine, o sa-i dispara orice urma de indoiala si o sa vada cat de mult o iubesc. Ne-am casatorit in cele din urma. Acum nu se mai consuma, acum consuma. (Alexandru Anghel)