La data de 27 martie 1974, in jurul orei 22:00, Circumscriptia 21 Militie din Capitala a primit sesizarea ca in timpul pranzului a fost rapit copilul Vitica Alexandru Marcel de 4 ani, aflat in ingrijirea numitei Girmancea Maria. Evenimentul s-a raportat de urgenta conducerii Inspectoratului Municipiului Bucuresti, care, alarmata de importanta cazului, a ordonat alcatuirea unei echipe operative sub directa indrumare a colonelului Iliescu Alexandru, seful Serviciului Judiciar. S-a trecut de indata la elaborarea unor ipoteze, avandu-se in vedere mobilul care ar fi determinat rapirea copilului. In acest sens, in prima parte a actiunilor s-a pus problema activitatii unui psihopat si s-a procedat la verificarea unui mare numar de bolnavi psihic, al caror comportament ducea la suspiciuni in cauza. Totodata, s-au efectuat investigatii, pornindu-se de la declaratia numitei Girmancea Maria, care a precizat ca, pe data de 27 martie 1974, un necunoscut, sub pretextul ca o angajeaza in campul muncii, a condus-o in incinta Judecatoriei Sectorului 6, unde, profitand de neatentia acesteia, a disparut cu copilul pe o usa ce corespunde in curtea imobilului. S-a alcatuit portretul vorbit al rapitorului dupa elementele obtinute din declaratia numitei Girmancea Maria si, impreuna cu fotografia si datele despre copil, a fost difuzat la toate organele de militie din Capitala si din tara, in vederea urmaririi indeaproape a cazului. Suspiciuni de vinovatie Investigatiile intreprinse au stabilit ca mama copilului, o femeie cu o moralitate indoielnica, este de circa un an de zile despartita de sotul ei, Vitica Eugen, locotenent la Unitatea militara nr. 02450 a Ministerului Apararii Nationale. Datele obtinute din verificari au mai aratat ca intre soti se purtau discutii aprinse, cu caracter contradictoriu, avand ca subiect permanent copilul lor, ce fusese infiat de catre locotenentul Vitica Eugen. Copilul se nascuse in timp ce acesta era elev in scoala de ofiteri, el nefiind convins ca-i apartine. De aceea, traia in concubinaj cu o alta femeie. De altminteri, concubina ofiterului, pe nume Tronaru Vasilica, il instiga pe Eugen sa-si lamureasca problema familiala, ca apoi sa se casatoreasca. Datele culese prin multiple investigatii au indreptat atentia organelor de militie asupra numitei Tronaru Vasilica, in varsta de 24 ani, absolventa de liceu, functionara la biroul de stare civila din cadrul Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Sectorului 1 Bucuresti. Fiind audiata, prin inexactitatile sale in declaratii, ea a creat si mai multe suspiciuni de vinovatie. Majoritatea actiunilor au fost axate pe aceasta idee si s-a trecut la cercetarea directa a numitei Tronaru Vasilica. Paralel cu activitatile vaste din teren, Tronaru Vasilica era cercetata in continuare la sediul Militiei Capitalei. Intrebarile si raspunsurile se succedau rapid, dar banuita se incapatana sa nege orice amestec in cauza. Jocul abil al banuitei Apareau incertitudini cu privire la veridicitatea ipotezei si, rand pe rand, cei care efectuau audierea insistau cu intrebari cat mai aproape de subiectul cauzei. Se ajunsese la situatii extreme, cand se intrezarea adevarul, dar femeia continua sa nege. Se asteptau vesti noi, cunoscand faptul ca semnalmentele copilului si ale individului care a participat la rapire, insotite de o nota explicativa a situatiei de fapt - dupa cum s-a mai aratat - au fost date in urmarire pe Capitala si pe tara. S-a alcatuit (pe baza investigatiilor) profilul moral al Vasilicai Tronaru, ceea ce a scos in evidenta caracterul tenace si interiorizat al ei. Ofiterii care efectuau cercetarea continuau cu perseverenta sa prezinte argumente cat mai convingatoare in fata banuitei, pentru a o determina sa spuna adevarul. Nesigura si banuitoare, Tronaru Vasilica reda faptele fragmentat, asteptand parca garantii de clementa din partea celor ce o ascultau. Ofiterii nu se lasau influentati de jocul abil al banuitei si cereau cu inversunare de la Tronaru Vasilica elemente cat mai concrete, care sa lege firul evenimentelor. Se punea intrebarea, in ce scop erau ascunse de banuita o serie de elemente ce veneau in intampinarea adevarului? Acest mare semn de intrebare a creat o si mai puternica dorinta de aflare a substratului faptei comise. Fiind ascultata, Vitica Marcela si-a adus aminte de o situatie referitoare la o confruntare directa cu o tanara, fapt intamplat in urma cu 6 luni, care a afirmat ca se numeste Mihaela (stabilindu-se ulterior ca in realitate era vorba chiar de Tronaru Vasilica), ce i-a cerut sa renunte la sotul ei, pe nume Vitica Eugen, intrucat doreste sa se casatoreasca cu el, traind impreuna de mai mult timp. Identificarea rapitorului In timpul desfasurarii audierilor, Tronaru Vasilica a fost din nou - pentru a cata oara? - intrebata de copil si ea, cu seninatate, a raspuns s la un moment dat - ca l-a dus la o cresa de pe langa ""Casa Scanteii"", unde l-a incredintat numitei Preda Aglaia. Echipa operativa, luand in considerare raspunsul, a cautat sa identifice cu repeziciune cresa respectiva, dar rezultatul a dezamagit complet: cresa exista, insa copilul nu a fost gasit. Cunoscand semnalmentele ce alcatuiau portretul vorbit al autorului rapirii si pe baza unor declaratii incomplete ale numitei Tronaru Vasilica, a fost identificat Preda Gheorghe, un cunoscut escroc, in etate de 38 de ani, absolvent de liceu, fara ocupatie, casatorit, avand un copil, cu domiciliul stabil in comuna suburbana Magurele din raza Sectorului 6 al Capitalei, care se afla deja in atentia organelor de militie si, deseori, a fost cercetat pentru diferite infractiuni. Ca urmare, el a fost retinut, in plina strada, si adus la sediul Militiei Capitalei pentru cercetari. Intrebat direct, numitul Preda Gheorghe, dupa o scurta perioada de ezitare, a inceput sa povesteasca faptele asa cum s-au intamplat, intr-o forma ce se apropia foarte mult de declaratiile facute de Girmancea Maria. Inainte de a executa rapirea, el a tatonat situatia, castigand increderea numitei Girmancea Maria, promitandu-i un loc de munca stabil. Cand a luat legatura, in ziua de 27 martie 1974, cu respectiva, deja momentul psihologic era creat. Preda Gheorghe a mers cu ea pana la bufetul ""Stadion"" din Str. Dr. Staicovici, unde i-a spus sa faca o cerere de incadrare in campul muncii. De aici, folosind un traseu cat mai variat, a condus-o in incinta Judecatoriei Sectorului 6, din Str. Stirbei Voda, unde i-a cerut sa-l astepte in sala si, profitand de neatentia femeii, a disparut cu copilul pe alta usa ce corespunde in curtea imobilului. Preda Gheorghe a declarat ca in tot acest timp a fost insotit de Tronaru Vasilica, ce urmarea de la distanta toata activitatea. La iesirea din curtea judecatoriei, Preda Gheorghe, care rapise copilul, s-a intalnit cu Tronaru Vasilica si, impreuna, s-au deplasat in Piata Mihail Kogalniceanu, au intrat intr-un bloc, au urcat la etajul 1, oprindu-se la usa apartamentului in care locuieste Nitulescu Eugenia, matusa ei. Preda Gheorghe a lasat-o pe Vasilica sa intre cu copilul rapit in apartament, iar el a coborat scarile si, iesind in strada, a plecat grabit spre centrul orasului. Ce se intamplase cu copilul? S-au facut progrese remarcabile in rezolvarea cauzei prin datele obtinute din aceasta declaratie, dar nu s-a gasit copilul. Activitatile s-au axat din nou pe audierea numitei Tronaru Vasilica si pe verificarile afirmatiilor facute pe parcursul desfasurarii cercetarilor. Ofiterii de militie erau nerabdatori si intr-o continua agitatie, verificand orice date ce ar fi putut duce spre locul unde se afla copilul. Activitatile intreprinse aratau clar ca numita Tronaru Vasilica cunostea soarta copilului. Toti asteptau ca aceasta sa se destainuie intr-un moment in care se purtau discutii din ce in ce mai apropiate de viata ei. Se cunostea din datele culese ca exista o mare afinitate intre locotenentul Vitica Eugen si Tronaru Vasilica, ce era in stare de orice pentru a fi alaturi de el. Intrebarile legate de convietuirea lor vizau modul cum acestia erau preocupati de faptul ca nu pot fi impreuna, intrucat intre ei se interpuneau Vitica Marcela si copilul disparut. Se faceau incercari repetate ca Tronaru Vasilica sa spuna unde este copilul, intrucat timpul trecea si se aprecia ca viata copilului putea fi in primejdie. Negarea continua aparea in mintea fiecarui ofiter participant la cercetarea cauzei ca un semn prevestitor ca Tronaru Vasilica este autoarea unei fapte iesite din comun. DEZNODAMANT
""Si deznodamantul nu s-a lasat prea mult asteptat, pentru ca, in cele din urma, Tronaru Vasilica a inceput sa expuna tabloul groaznic al intamplarii petrecute in apartamentul matusii sale, Nitulescu Eugenia. Autoarea, cu o cheie yale, sustrasa de la mama sa, care facea curatenie din cand in cand in aceasta locuinta, a patruns in apartament, unde, folosindu-se de puloverul copilului, l-a sugrumat si asfixiat prin astuparea cailor respiratorii. Cadavrul l-a introdus intr-un sac de hartie (pregatit in acest scop chiar de ea), pe care l-a legat cu o sfoara. Folosind un autoturism «getax», s-a deplasat apoi la Gara de Nord, unde a depus pachetul intr-un seif cu cifru de la «bagaje de mana». Deci copilul era mort. Deznodamantul anticipat de unii ofiteri pe parcursul activitatilor desfasurate in cauza se confirmase.""