Cateodata, binele omului se intoarce impotriva lui. Luati ca exemplu problema retelelor de telefonie mobila. In Grecia, activistii ecologisti, preocupati de efectul radiatiilor asupra omului, si-au dat mana cu cei care se lupta pentru pastrarea intacta a aspectului estetic al oraselor. Rezultatul: zone urbane cu putine antene GSM - daca se poate, chiar deloc. Ei, dar daca totusi vrei sa ai in continuare serviciu, putine antene inseamna totusi sa ai antene mai departe - cu puteri de emisie mai mari. In plus, pentru ca tot nu ajunge, fiecare telefon trebuie sa faca un efort sa comunice cu baza, adica trebuie sa dea si el puterea de emisie la maximum. Evident, chestia asta se intampla langa urechea utilizatorului, care se bucura astfel de avantajele luptei ecologiste: mai multa radiatie in bietul lui cap.
Si romanii se tem de antene - folclorul urban presupune ca orice antena produce cancer (si o spun asta, cu mare convingere, fumatori inveterati, care altminteri sunt convinsi ca tutunul n-are nici o treaba cu sanatatea). Pentru un astfel de public e aproape imposibil sa explici ca solutia pentru mai putina radiatie in orase e de fapt cea cu mai multe antene, care emit la puteri mai mici, nu mai putine si mai departe. Suna cumva impotriva firii, dar si aviatia a fost candva in situatia asta: pare bizar sa alergi ca sa zbori...
Saptamana asta, Inspectoratul de Stat in Comunicatii, adica seful peste antene si frecvente, i-a strans la o dezbatere pe cei care fac bani din unde radio si cei care ar trebui sa controleze daca nu cumva asta e dureros, obositor, periculos sau ingrasa. Numai ca protectorii publicului au lipsit. Au venit cei din business si mai putin cei care ar trebui sa ne apere de efectele business-ului in exces: autoritatile din sanatate, de exemplu. Altminteri, avem harti ale poluarii provocate de masini in Bucuresti, insa nu si harti ale zonelor cu poluare electromagnetica. Sau cel putin nu le avem facute publice. In lipsa lor, cetatenii indignati de antena de GSM de pe bloc (sau de faptul ca vecinul are contract pe ea si-si ia bani) suna pe la diverse institutii si se plang de dureri de cap si vibratii ciudate in creier.
De fapt, inca nu exista nici un studiu cu adevarat relevant in ce priveste efectele telefoniei mobile (si in general radiatiei electromagnetice) asupra organismului uman. Insa in joc sunt atat de multi bani (ai companiilor de comunicatii) incat e teribil de greu pentru o echipa de cercetare sa iasa in public si sa arate ca exista, de fapt, o legatura cu anumite boli. Le trebuie un studiu beton, pentru ca nu doar colegii se vor uita peste el, ci si avocatii acestor companii. In plus, ca si in cazul tigarilor in anii a€™50, oamenii nu vor sa afle de nici un pericol, tocmai pentru ca nu se mai pot lasa de vorbit.
Viciul, iata, poate genera intregi ramuri industriale, nu doar placere individuala. Dar stiam asta inca de la aparitia distileriilor...