Prezent in sala ArCuB in timpul apreciabilului recital sustinut de Trio-ul pianistului Ion Baciu Jr. in cadrul Festivalului "Jazzy Spring In Bucharest" (14-16 aprilie a.c.), n-am putut sa nu observ dispozitia vadit admirativa a maestrului Iancsi Korossy, aflat pe scaunul din fata mea, in timp ce, de pe locul din dreapta, distinsul compozitor si profesor de conservator Nicolae Coman exclama emblematicele cuvinte: "Ce jazz bun avem!", continuandu-si in acelasi ton ideea: "intr-o mare de mizerie... o lumina".
Intr-adevar, atat publicul cat si specialistii au fost unanimi in a estima Festivalul "Jazzy Spring" organizat de Primaria Capitalei drept o sarbatoare muzicala intru totul reusita, inalta sub aspect valoric, interesanta, diversificata. O manifestare conceputa dupa principiile viabile ce guverneaza in general un atare festival: prezente artistice preponderent autohtone selectate cu discernamant, eventual valorosi membri ai diasporei, cateva nume sonore ale jazz-ului international si, pentru culoare, pentru varietate, invitati din tari limitrofe, adusi de institute, centre culturale si/ sau ambasade.
Asemenea criterii ii calauzesc invariabil pe toti organizatorii de festivaluri, fie ele de la Garana, pe Muntele Semenic, de la Timisoara, Iasi, Brasov, Bucuresti - ne referim la oameni daruiti realmente acestei arte, precum Marius Giura, Kamocsa Bela, Alex Vasiliu, Jenny Braescu, Mircea Tiberian. Toate, cu o unica, lamentabila exceptie: Festivalul International de Jazz de la Sibiu. De prin 1997, de cand l-a preluat Hilarius Johannes Konstantin Schmidt, traditionalul festival, pentru care initiatorul si organizatorul lui, profesorul Nicolae Ionescu, si-a sacrificat aproape treizeci de ani de existenta si chiar viata (trecut in lumea celor drepti in 1992), a devenit o feuda privata a lui H.J.K. - alias (fost) Titi Stoiculescu. Primele masuri pe care le-a luat au fost din categoria represaliilor: trecerea sub tacere a numelui lui Nicolae Ionescu si gonirea cu dispret suveran de pe scena festivalului a valorilor jazz-ului romanesc! Mai mult decat atat - tupeul nu are niciodata limite -, Schmidt a incris Festivalul la OSIM ca pe o creatie a sa, proprie - cind oricine s-a aflat in proximitatea primelor 20 de editii sibiene stie ca Titi Stoiculescu nu a avut nici o contributie la Festival!!! Transformarea manifestarii intr-una puternic xenofila si, in acelasi timp, intr-o afacere profitabila (cheltuielile pentru invitatii straini fiind in mare parte suportate de forurile culturale ale tarilor respective) a fost justificata in fel si chip, dar cel mai impertinent argument al organizatorului mi s-a parut afirmatia lui Schmidt ca... nu a primit casete demo de la eventualii solicitanti romani. Dincolo de faptul ca un asemenea manager ar trebui sa cunoasca indeaproape realizarile la zi ale jazz-ului nostru, vi-i inchipuiti pe septuagenarul Johnny Raducanu ori pe octogenarul Iancsi Körössy asudand ca sa inregistreze casete demo pe care apoi marele "expert" HJK (lipsit totalmente de studii muzicale) sa le estimeze valoric, hotarand cine merita si cine nu sa cante in Festival? Haida de!
Au mai fost si alte smecherii cusute cu ata alba - de pilda punerea Festivalului "sub inaltul patronaj al Guvernului Romaniei, personal al primului-ministru Adrian Nastase". Astfel s-a explicat de ce Schmidt a primit sume importante de la Ministerul Culturii si de la institutii judetene si orasenesti locale, de ce radioul si televiziunea publica s-au grabit sa preia festivalul indiferent de valoarea sa, oferindu-le in schimb minute de publicitate tocmai bune pentru sponsori. Cand a aparut in presa un articol care dezvaluia aceste perverse masinatii, HJK Schmidt l-a tarat pe autorul articolului timp de un an de zile prin tribunale, pentru o asa-zisa calomnie!
Desi toti cei apropiati de jazz cunosc aceste adevaruri, managerul si-a vazut de treaba mai departe, ducandu-i pe toti de nas, ca in povestea cu hainele imparatului. Astfel, cum se justifica faptul ca in 2005 Ministerul Culturii din Romania a alocat 400 de milioane unui festival din care au lipsit aproape cu desavarsire romanii, numitul minister nefiind trecut nici pe afis! Credeti ca a contat faptul ca doi reprezentativi muzicieni autohtoni, ambii sibieni, au implinit anul trecut varste rotunde (Mircea Tiberian - 50 de ani si Marius Popp - 70 de ani), ca au fost cumva invitati la festivalul din orasul lor natal? Nici vorba... de altfel ma indoiesc ca domnul Schmidt stie cand s-au nascut cei doi.
Ca intr-o comedie a erorilor, de asta data reala, editia 2006, prevazuta pentru perioada 8-14 mai, va include 13 recitaluri ale unor muzicieni straini (majoritatea necunoscuti) si un singur nume romanesc, acela al tanarului pianist si compozitor Florin Raducanu, "abonat" an de an la ultimele editii. Asa cum a circulat pe Internet, proiectul de festival apare infoiat ca un paun, cu tot felul de concerte stradale, proiectii de filme, jam sessions, dar cuprinde multe dintre neadevarurile cu care ne-a obisnuit organizatorul. De pilda, am vazut incluse in seara de 8 mai concerte cu grupuri studentesti precum Academic Jazz Band, Trenul de noapte din Iasi, Imre Beatrix Band din Timisoara. Contactat telefonic, profesorul Romeo Cosma din Iasi ne-a informat ca grupul Trenul de noapte s-a desfiintat de mult si ca membrii formatiei Academic Jazz Band, ocupati cu examenele de absolventa, nu vor participa. La fel si Imre Beatrix Band. Aflam din program ca marti 9 mai si miercuri 10 mai profesorul Marius Popp va sustine workshop-uri intitulate "Etno Jazz"... Contactat telefonic, maestrul Marius Popp ne-a marturisit ca aude pentru prima oara despre asa ceva si ca nicicum nu a fost invitat. Joi 11 mai este prevazuta "intalnirea scolilor si Academiilor de Muzica"; cele mai multe cadre didactice implicate in predarea jazz-ului nu stiu nimic despre o atare intalnire. Ca sa fim drepti, sa recunoastem ca in prima seara, intitulata "Galele Nationale Studentesti (de ce la plural, cand e vorba de o singura Gala?), figureaza - cel putin in proiect, nu stim daca si in realitate - cativa tineri muzicieni (nu ni se spune care sint ei) din mai multe orase: este o actiune efectiva, in sine, a Centrului Universitar sibian, alipita insa artificial de Schmidt la Festival, ca sa nu i se reproseze, vezi Doamne, ca nu are artisti romani.
Toate aceste trucuri, istorii de adormit copiii si minciuni se numesc - cu un termen generic - "tepe" si fac parte din arsenalul binecunoscut de impertinente, violente de limbaj si de atitudine, inadvertente cu care isi presara voluminoasele dosare despre care unii zic ca sunt... beton. Exista insa si tepe reale, cand diferiti muzicieni romani si straini n-au fost platiti. S-a creat chiar un fel de mit potrivit caruia HJK este o forta telurica, de neoprit! Desi nu impartasim aceasta parere, sa recunoastem ca vajnicul, tiranicul impresar (care are serioase deficiente de comunicare cu muzicienii, cu mass-media si chiar cu cei care i-au fost colaboratori fideli) nu se mai multumeste cu Sibiul, intinzandu-si tentaculele si asupra altor municipii, precum Brasov si Ploiesti, unde "exporta" formatiile straine invitate la Sibiu, in configurarea unor mini-festivaluri asupra carora isi impune punctele de vedere inveninate si interzice participarea unor romani (precum grupul lui Nicolas Simion, duo-ul Lucian Darie), chiar daca nu le plateste el.
In loc de concluzie, o intrebare veche de pe vremea romanilor: "Quousque abuteris Catilina patientia nostra?"...