La cinci minute de mers cu masina din baza Sassari de langa Nassiriya, unde sunt dislocati circa 500 de romani, se afla ruinele orasului Ur, o perla a Mesopotamiei si locul in care s-a nascut Avraam, primul prieten al lui Dumnezeu.

Este 24 aprilie. A doua zi de Pasti. La Nassiriya, in sudul Irakului, este liniste. Militarii din baza in care sunt stationati, intre altii, circa 500 de romani si 2.000 de italieni s-au trezit, ca de obicei, devreme. ""Astazi"", ne spune un ofiter roman de la Batalionul 280 Infanterie de la baza Sassari din Nassiriya, ""vom vizita ruinele vechiului oras-cetate Ur"". Ur, unul dintre cele mai vechi orase atestate pana acum, era, in fascinanta Mesopotamie, o metropola cu temple impunatoare, morminte regale fastuoase, case frumoase si palate fascinante. Astazi, din Ur nu au mai ramas decat ruinele. Dar ele continua sa fascineze. Mai ales ziguratul, piramida sumeriana fara varf, pe care o vedeam usor de langa corturile militare inconjurate de sarma ghimpata si de langa aeroportul strasnic pazit de trupele americane.
PIRAMIDA SECTIONATA. De la departare, din baza italiana Sassari, aflata la cativa kilometri, ziguratul pare o movilita de pamant caramiziu, un mot de lut care se iteste obraznic din pamantul sterp. Pe masura ce ne apropiem - la bordul mai multor vehicule blindate, inconjurati de TAB-uri ale Companiei de Politie Militara din Romania - , constructia parca prinde viata si se ridica, in fata noastra, de undeva de sub pamant. Peste tot in jurul nostru culoarea dominanta este maro. Cu nuantele aferente. Langa zigurat gasim o taraba micuta unde doi irakieni vand suveniruri - cutite, bancnote xeroxate, genti tricotate din lana, reclame turistice realizate stangaci, tablouri cu ziguratul reconstituit in viziune proprie, cateva harti in limba araba si... cam atat. Cei doi irakieni nici nu ne baga in seama. Nici macar nu ne zambesc. O mana de jurnalisti insotiti de militari nu ii impresioneaza. Probabil ca suntem, pentru oamenii locului, alti straini care le-au venit pe cap.
CINSTE LUNII. ""In anul 2113 inainte de Christos, ziguratul avea 26 de metri"", ne spune, odata ajunsi la fata locului, Dhaif Muhsen, ghidul nostru irakian. Vorbeste o engleza fluenta, curata si corecta. Translatorul nostru, un roman din Politia Militara, pare emotionat.
""Furtunile de nisip si ploile au mancat din creasta ziguratului, iar inaltimea lui a scazut, cu timpul, la 20 de metri"", continua ghidul, aparent surprins de privirile noastre curioase. ""Templul acesta a fost dedicat Zeului Lunii, pentru ca sumerienii din Ur se inchinau astrului noptii"". De peste patru milenii aceasta constructie, care seamana cu o piramida in trepte sectionata la varf, vegheaza nonsalant asupra micilor fapturi. De altfel, se spune ca ziguratul este poarta care face legatura intre Pamant si Rai.
Caramizile din care a fost construit sunt pastrate aproape intacte. Ele poarta inca amprenta constructorilor mesopotamieni. Pe ici, pe colo, muncitorii care au trudit la ridicarea acestei constructii si a cladirilor din jur au lasat posteritatii urmele degetelor lor pe caramizile arse de soare.

CIVILIZATIE. Templul Lunii, o minunatie arhitecturala